ComenteazăCristiano Ronaldo (31 de ani), atacantul lui Real Madrid, a câștigat luni, pentru a patra oară, Balonul de Aur. Portughezul este succesorul lui Lionel Messi (29 de ani), atacantul Barcelonei. În ultimii nouă ani, trofeul a fost “pasat” doar între cei doi mari rivali din campionatul Spaniei.
Din 2008 încoace, pentru acordarea Balonului de Aur a fost luate în calcul ba numai voturile jurnaliștilor, ba și cele ale selecționerilor și căpitanilor echipelor naționale. Rezultatul final a fost, însă, același: Cristiano Ronaldo (2008, 2013, 2014, 2016) sau Lionel Messi (2009, 2010, 2011, 2012, 2015). Nimeni nu a reușit să scurtcircuiteze dominația acestei perechi de rivali. Cel mai aproape s-o facă a fost Andres Iniesta, în 2010, dar nici măcar titlul mondial câștigat cu Spania în vara acelui an nu l-a ajutat să-l depășească pe Messi în preferințele celor mai mulți selecționeri, căpitani de echipe naționale și jurnaliști.
2016, cel mai meritat triumf al portughezului
În ultimii nouă ani au existat și alte cazuri “scandaloase”: în 2010, olandezul Wesley Sneijder nu a prins podiumul, deși era vicecampion mondial și câștigase tripla campionat – cupă – Liga Campionilor cu Inter Milano; în 2013, francezul Franck Ribéry a cucerit tripla campionat – cupă – Liga Campionilor cu Bayern München, dar s-a clasat al treilea în topul Balonului de Aur, care i-a revenit lui Cristiano Ronaldo, deși acesta nu câștigase nici un trofeu în sezonul 2012-2013.
Însă despre triumful de anul acesta se poate spune că este cel mai meritat din palmaresul lui Ronaldo, campion al Europei și cu Real Madrid, și cu Portugalia. Dominația instaurată de Ronaldo și de Messi asupra titlului de numărul 1 mondial este și mai pregnantă dacă amintim că cei doi au monopolizat și locurile secunde în clasamentele finale ale ultimelor nouă Baloane de Aur, cu excepția deja invocată (2010).
Șah: Anatoli Karpov – Garry Kasparov
Anatoli Karpov (stânga) și Garry Kasparov, în timpul unei partide demonstrative de șah disputate în 2009. (FOTO: EPA)
Rivalitatea dintre marii maeștri ruși Anatoli Karpov și Garry Kasparov a generat, probabil, cea mai îndelungată alternanță la locul 1 în lume din istoria sportului. Primul șahist amintit a devenit lider în clasamentul mondial la începutul lui 1976 și a fost detronat de al doilea în 1984. Karpov a revenit în top un an mai târziu, dar Kasparov l-a detronat la începutul lui 1986 și nu a mai cedat primul loc până la începutul lui 1996.
Baschet: Michael Jordan – Hakeem Olajuwon
Michael Jordan (stânga) și Hakeem Olajuwon.
O perechie de rivali care a “confiscat” premiul de cel mai bun sportiv într-o anumită disciplină este cea alcătuită de Michael Jordan (Chicago Bulls) și Hakeem Olajuwon (Houston Rockets). Cei doi și-au împărțit titlul de cel mai bun baschetbalist al finalei NBA în anii ʼ90. Jordan a triumat în 1991, 1992, 1993, 1996, 1997 și 1998, iar Olajuwon, în 1994 și 1995.
Tenis: Roger Federer – Rafael Nadal
Rafael Nadal (stânga) și Roger Federer se îmbrățișează la finalul unei partide disputate la Australian Open. (FOTO: EPA)
“Sportul alb” a avut mai multe perechi de rivali legendare în circuitul masculin, dar nici una nu a dominat circuitul atât de mult precum cea formată din elvețianul Roger Federer și spaniolul Rafael Nadal. În perioada 2 februarie 2004 – 3 iulie 2011, lider ATP a fost când unul, când celălalt tenisman. La feminin, perechea de rivale care a dominat cel mai mult circuitul a fost cea formată de elvețianca Martina Hingis și de americanca Lindsay Davenport (31 martie 1997 – 14 octombrie 2001).
Fotbal american: Tom Brady – Peyton Manning
Tom Brady (stânga) și Peyton Manning discută la finalul unui Superbowl. (FOTO: EPA)
Cea mai lungă alteranță la titlul de cel mai bun jucător al Superbowl-ului, finala campionatului de fotbal american din SUA a fost asigurată de rivalitatea dintre Tom Brady, quarterback-ul lui New England Patriots, și Peyton Manning, fostul quarterback al lui Indianapolis Colts. Primul a cucerit trofeul în 2007 și în 2010, iar al doilea, în 2008 și în 2009.