Cristina Vărzaru (30 de ani), extrema lui Viborg (Danemarca), va lupta pentru trofeul Ligii Campionilor cu colegele ei de la naţională, care compun lotul lui Oltchim Râmnicu Vâlcea.
Cristina Vărzaru mărturiseşte că se simte împlinită ca sportivă după şirul, parcă nesfârşit, de ghinioane şi de drame. Câştigătoare a trofeulului suprem cu Viborg în 2006 şi în 2009, olteanca vrea să repete performanţa şi în acest sezon. “Mă simt împlinită şi fericită“, a recunoscut Cristina Vărzaru, care a trecut peste multe necazuri şi dureri. După numeroasele accidentări la genunchi, urmate de operaţii, în noiembrie, acum doi ani, a căzut ca un trăsnet şi pierderea părintelui său. Până la urmă, cum-necum, Cris a găsit puterea să renască: anul trecut a cucerit Liga Campionilor cu danezele de la Viborg, iar acum vrea reeditarea performanţei în faţa colegelor ei de naţională de la Oltchim. De când a murit tatăl ei, s-a schimbat total.
Este urmărită de ghinioane
“La ce mai visez? Am încetat să mai visez. Îmi doresc doar sănătate! Toate rezultatele pe care le voi avea i le dedic părintelui meu”, a mărturisit jucătoarea. Şi îşi respectă cu sfinţenie vorba. Chiar pe site-ul ei, cristinavarzaru.ro, Cristina a dedicat victoria cu Larvik, din semifinalele Ligii Campionilor, celui care a fost un sfătuitor important pentru ea: “E o victorie pentru un om de preţ, tata, şi pentru Lăcrămioara, prietena mea, răpusă de aceeaşi boală”.
I-a insuflat pasiunea pentru matematică
Tatăl Cristinei a predat o viaţă matematica şi i-a insuflat fetei lui pasiunea pentru ştiinţele exacte. “Cris mergea mereu la olimpiada de matematică. Era deşteaptă, a terminat şcoala generală cu media 10. Era însă foarte bună şi la handbal“, spunea primul antrenor al sportivei, Dănuţ Zapciroiu.