ComenteazăNăscut la 30 ianuarie 1936, Can Bartu a practicat iniţial baschetul şi, înainte de împlinirea vârstei de 21 de ani, era deja component de bază al echipei canarilor şi al naţionalei Turciei. Antrenorul fotbaliştilor de la Fenerbahce, Fikret Arican, l-a remarcat şi l-a invitat să se pregătească alături de elevii săi. Pe 25 ianuarie 1957, deşi avea meci cu echipa de baschet, Can Bartu a fost folosit într- un meci oficial al echipei de fotbal Fenerbahce, contra celor de la Beyogluspor.
Cei din Istanbul au câştigat cu scorul de 4-0, Bartu fiind omul meciului, cu două goluri şi două pase de gol reuşite. Câteva ore mai târziu, el era folosit şi în formaţia de baschet a clubului, care se impunea cu scorul de 44-43, cu un coş de două puncte reuşit de Can cu trei secunde înainte de final. După această întâmplare, jucătorul a renunţat la “aruncatul la coş” şi s-a dedicat exclusiv fotbalului. Alegerea s-a dovedit inspirată, Can Bartu devenind unul dintre cei mai buni jucători turci ai vremurilor respective. În 1961, Bartu se transfera în Italia, unde a rămas patru ani, evoluând pentru Fiorentina, Venezia şi Lazio. În 1967 s-a reîntors la Fenerbahce, cu care şi-a mai trecut în palmares două titluri de campion al Turciei (1968 şi 1970).
A evoluat împotriva României
Consacrat ca mijlocaş ofensiv, Can Bartu şi-a dovedit calităţile şi în apărare. Într-un meci disputat de naţionala Turciei contra României, pe 2 noiembrie 1958, internaţionalul turc a evoluat în ultimul sfert de oră pe postul de portar. România s-a impus atunci cu scorul de 3-0.
Coleg cu Datcu şi cu Nunweiller
În perioada 1967-1970, Can Bartu a fost cţchipier cu Ion Nunweiller. Din 1969, la Fener a venit şi portarul Ilie Datcu, cei doi români punând serios umărul la câştigarea titlului de către Fenerbahce în 1970. Ca sportiv, Bartu a strâns 26 de selecţii în naţionala de fotbal a Turciei şi şase prezenţe în cea de baschet.