ComenteazăÎn ieșirile sale publice, ”Regele” a criticat federația și l-a ridicat în slăvi pe Ianis. Au fost ode deșănțate, la un moment dat. S-a mers până într-acolo încât Gică a afirmat că jucătorul Fiorentinei va ajunge mai mare decât el, deși diferența este evidentă pentru orice specialist neutru! ”Libertatea” a căutat în istoria fotbalului cazuri de tată-fiu antrenori, dar nu a regăsit nicăieri atitudinea lui Hagi nici măcar la Johann Cruyff (foto). Marele Johann n-a fost auzit lăudându-și fiul cu atât patos! Cu toate acestea, l-a promovat ”pe mutește” până în marea echipă a Barcelonei, lângă Romario, Stoicikov și Hagi. De asemenea, un alt model de tată-fiul este Diego Simeone. Antrenorul la Atletico Madrid i-a dat fiului o altă rută de urmat în carieră. Giovanni joacă la Genoa, unde a și reușit primul gol, după ce a trecut pe la River Plate și la Banfield. Nu s-a intersectat vreodată cu traseul celebrului său tată.
”Libertatea” a apelat la un psihoterapeu cu expertiză valoroasă, Keren Rosner, pentru a analiza relația Hagi-Ianis, în contextul tehnsionat al unei adversități pe care liderul Generației de Aur o simte venind dinspre FRF.
Libertatea: Cum apreciați laudele lui Hagi față de fiul său? Credeți că l-au inhibat pe Ianis sau îl ajută?
Keren Rosner: Părinții au tendința de a oferi copiilor ceea ce nu au primit ei și după ceea ce au tânjit în propria copilărie. În cazul Hagi – Ianis, putem presupune ca tatăl dorește ca fiul sau să-i urmeze și să reușească, țintind mai sus și excluzând greșelile pe care el le-a făcut în carieră. Sigur, Hagi este cel care își dorește cu ardoare ca fiul lui sa ajungă cât mai motivat și cât mai bine profesional. Această ambiție se sprijină pe mândria de părinte și pe răsfățul pe care îl oferă copilului. Dacă doar Ianis ar fi un adolescent cu mofturi și aere de lider, tatăl l-ar putea pondera, ar putea să-i imprime alta conduită. Însă, faptul ca este atât de activ în a-și promova copilul atestă teoria că este visul lui Hagi, ambiția lui acompaniate de dorința copilului de a reuși.
Ianis resimte efectele războiului dus de tatăl său cu federația?
Cred ca Ianis trăiește sentimente ambivalente. Pe de o parte, este împovărat de rolul care i se atribuie, preocupat de așteptările tatălui, pe de altă parte se simte bine și cochetează cu avantajele pe care le oferă privilegiul de a fi fiul lui Hagi. Exista o diferență între încurajare combinată cu susținere și laudă peste meritele reale acompaniată de promovare forțată. Primele fac adolescentul să se simtă în siguranță, sa aibă încredere în reușită și în performantă, celelalte pot sî îl inhibe și să îl rușineze, să ii stârnească un disconfort și o imagine deformată despre sine. Sunt copii care tocmai pentru că văd și simt că aprecierea sau promovarea nu corespunde rezultatelor reale îl fac să se îndoiască de propriul potențial. Refuză să vorbească, pentru că nu știe ce să spună să dea bine și să nu-și supere tatăl. Acest refuz ne face să credem că nu este foarte sigur pe sine și nici nu vrea să-și atragă critici.
Faptul că este văzut de tatăl lui mai talentat decât a fost el poate fi un avantaj?
Un copil bun și talentat nu are nevoie de prezentare gălăgioasă și de promovare excesivă, el se recomandă prin ceea ce face. Meritele lui îl descriu, însă când sunt umbrite de o formă agresivă de promovare pot să îl inhibe și să îl descurajeze. Fie îl blochează standardul prea înalt cu care este provocat, fie îl obosește efortul de a ajunge acolo. Încurajarea trebuie să țină cont de copilului. Eforturile părintelui pot să nu evidente, îl pot demoraliza. Dacă tatăl are niște așteptări, atunci își exprimă dorința lui. Dacă îl copleștește, foarte greu va ajunge să-și exprime propriul stil. Copilul are nevoie să își exprime individualitatea. Altfel, nu va ajunge nici la nivelul tatălui, nici la nivelul dorinței tatălui. Tatăl își exprimă dorința lui, pentru că a investit mult, cum nu s-a investit în Gică Hagi, la timpul respectiv. Își forțează copilul, dar acesta poate nu are fondul necesar. Își proiectează rolul de tată și asupra carierei copilului.
E bine sau este rău că Ianis a crescut la clubul tatălui?
Îi face bine copilului, că îl susține, dar nu există un echilibru în asta. Copilul trebuie sa fie lăsat sa ajungă la maturitate prin propria metamorfoza. Dacă îl copleșește, foarte greu va ajunge să-și exprime propriul stil. Nu știe cum să lupte, să fie într-o competiție reală. Ideal ar fi fost să joace la o altă echipă, unde să nu fi fost permanent protejat.
Se spune că Hagi n-a reușit pe deplin în antrenorat, deoarce nu este un bun psiholog.
Poate nu e un bun pedagog sau poate nu are capacitate de empatizare. Fiecarui copil i se potrivește o anumită formă de abordare, fiecare răspunde la un anumit stil de relație cu antrenorul, în funcție de nevoile afective și de reacția motivațională. Hagi dacă are o singură metodă, nu face bine, trebuie să se adapteze.
Din aparițiile publice, care este profilul psihologic al lui Hagi?
Este mai degrabă o fire colerică. Ca persoană, Hagi e puernic, dar rigid, inflexibil. Nu are puterea de a privi în ansamblu. E stabil pe părerile lui, în sensul că este proptit în anumite convingeri. Poate copilul nu face față și îi face mai mult rău. Faptul că Ianis are 17 ani, poate că tatăl simte că este presat de timp și vrea ca fiul să facă mai repede pasul spre marea performanță. Eu însă cred că Ianis are parte de un mediu obiectiv, concurențial. Dacă nu joacă decât la tineret la Fiorentina, nu e vina nimănui.