”Toti românii din Helsinki şi din imprejurimi se strâng aici. Slujba se ţine în limba româna, dar şi în finlandeză. După încheierea ritualurilor bisericeşti, urmează ospăţul cu bucate şi băuturi româneşti. Cei mai multi ne strângem de Sărbători, suntem uneori şi 120 de credinciosi”, isi începe povestea preotul Durac, care a ajuns în Finlanda, ca imigrant, acum 24 de ani!
“Până la 15 ani am jucat fotbal la Poli Timişoara, echipa mea de suflet, dar am renunţat la sport şi m-am dedicat preoţiei. Asta nu inseamna ca m-am rupt total de fotbal”, spune Ioan Durac, care şi-a încurajat copii să facă sport
“Am doi băieţi, Elias, de 13 ani, şi Paul, de 19 ani, care a fost portar la Inter Turku. Mai întâi a fost la o formaţie care pierdea mereu cu 5-0, iar conducătorii îi spuneau băiatului meu că e foarte bine. Acum, însă, Paul l-a urmat pe calea preoţiei pe părintele său. Mingea a răms ascunsă sub sutană!
Legat de meciul de marţi, la care speră să ajungă, părintele e sigur că va fi egal, „1-1 să nu se supere nimeni!”.
Preotul anului în 2006
Anual, Înalt Prea Sfinţitul Leo, Arhiepiscopul Careliei şi al Finlandei, oferă unuia dintre preoţii Arhiepiscopiei Finlandei titlul de „Preotul anului”. În 2006, Ioan Durac a avut onoarea să primească această dstincţie. Consiliul de conducere al preoţilor şi al diaconilor ortodocşi şi-a motivat astfel opţiunea pentru alegerea făcută: „Cu o cultură generală vastă, foarte bine încadrat în Biserica noastră şi în ţara noastră, Ioan Dirac e un păstor cu mare dăruire pentru pretenţioasa muncă de preot”.
21 ianuarie 1995, prima Liturghie în română
La sfârşitul anului 1994, Consiliul episcopilor din Finlanda acordă românilor ortodocşi dreptul de a avea slujbe regulate în limba maternă şi de care să se îngrijescă preotul Ioan Durac. Astfel în 21 ianuarie 1995, la Turku, se săvârşeşte prima Liturghie în limba română, urmată de Liturghia în limba română de la Helsinki, din 29 ianuarie 1995. De atunci, lunar cu mici excepţii, la Helsinki şi Turku se săvârşeşte Sfânta Liturghie în limba română. În decembrie 1992, apare primul număr al revistei “Foaia românească”,.
Fiii îl ajută în altar
“E greu de spus câţi români vieţuiesc în Finlanda. O cifră realistă ar fi peste 600 de români, deşi, după alte păreri, numărul românilor din Finlanda ar fi aproape de 1000”, mai spune stareţul. La cântarea la strană, preotul e ajutat de soţie, Daniela, alături de care de care cântă Letiţia Petrilă, Veturia Tanschi, Elena Mihailov, Adriana Mihailov, Liviu Petrilă, Mari, Gabriela Haarala, Lidia Negrea. În altar, ajută Ionel Armean şi Ionel Armean jr., Liviu Petrilă, Paul şi Elias Duracm, fiii părintelui.
A participat la Revoluţie şi a plecat din ţară nemulţumit de ce a fost după 1989
Ioan Durac a plecat din România, nemulţumit de ceea ce s-a întâmplat după Revoluţia din 1990. „Ce e sigur e ce despre “revoluţie” nu ştim mare lucru. Sau chiar şi ce ştim ni se dă de înţeles că de fapt nu ştim, pentru că nu suntem de acord cu “adevărul” pe care îl vor cei ce s-au înălţat în vârful puterii prin jertfa unor oameni care au crezut că poate exista adevăr şi în România. În 20 decembrie 1989 am însoţit mulţimea demonstranţilor care a trecut prin faţa casei parohiale unde eram preot până în piaţa Operei. Scriu aceste amintiri pentru ca nu cumva să creadă cineva că mi-aş dori statutul de revoluţionar şi asta pentru simplu motiv că am fost un demonstrant între cei 100.000 de timişoreni. Legile date de neocomunişti cu privire la revoluţionari sunt o jignire pentru cei care au murit cu credinţa că România a scăpat de comunism şi nu numai de ceauşism”, nota Ioan Durac, în Foaia Românească, unde e redactor-şef. “Din păcate, în continuare, inteligenţa românească părăseşte ţara, iar cei rămaşi sunt manipulaţi până la uitarea adevărului”.