Libertatea a tipărit în 2003 o poveste legată despre regretatul fundaș al Craiovei Maxima. Mihai Toma și Narcis Drejan, azi ”inima” Sport Total FM, atunci corespondentul din Bănie al publicației noastre, au documentat un episod mai puțin știut din cariera lui ”nea Nae”: a fost primul fotbalist român bătut pe teren de un arbitru! S-a petrecut pe 16 iunie 1987, în meciul Științei cu Victoria, 0-1 după prelungiri, din sferturile Cupei României. La centru era târgovișteanul Șerban Necșulescu.
Drejan: ”Nea Nae: ”Dacă vrei povestea cu arbitrul care m-a lovit în ouă, stai aici tot meciul, să vezi ce lipsă de cultură fotbalistică e în țara asta””
Scrie Narcis Drejan, ex-Prosport, pe pagina sa de Facebook:
”În 2003, mă sună Tomiță, tot la Libertatea și atunci, eu corespondent:
– Drejuță, fii atent, că știu că ești frate cu toți din Craiova Maxima, du-te la Nae Tilihoi și întreabă-l dacă e adevărat că a fost bătut de un arbitru din Târgoviște (n.r. Șerban Necșulescu).
Mă duc în Valea Roșie, Tilihoi era antrenor la Electroputere, o căldură de ți se vărsa toată pasta din pix, dacă îl întorceai invers.
Nea Nae stătea-n costum, la singurul loc cu umbră de pe stadionul de fier al uzinelor Electro, banca de rezervă. Era un amical Electro cu Minerul Motru. La Electro jucau Minoiu, Lucian Tilihoi – fiul său, Zaharia, Negrilă jr, fiul lui Negoro.
Ajung lângă Tilihoi, care îmi trage o privire șmecherească:
– Vezi, dacă vrei povestea cu arbitrul care m-a lovit în ouă, stai aici tot meciul, să vezi ce lipsă de cultură fotbalistică e în țara asta!
Am stat tot meciul, mai puneam câte o întrebare, iar pe arșița din Valea Roșie auzeai doar strigătele lui Tilihoi, în timp ce-mi povestea printre rânduri. De fapt, era așa ca un episod al unui serial pe care-l aștepți săptămânal, cam la 10-15 minute mai îmi zicea și nea Nae câte una:
– Da, tată, e adevărat, am fost primul fotbalist din România lovit de arbitru. Știi că eu aveam gură mare, adică atunci când cădea în careu Zoli Crișan, le spuneam arbitrilor: Neică, lipsă de cultură fotbalistică dacă nu dai unșpe metri! Era un arbitru de la Ploiești, cred că eram conduși cu 1-0, și îi dă unul lui Zoli peste țurloaie, de s-a auzit până la București. M-am dus la el, bă, nene, doar Rainea le vede pe astea, voi sunteți toți o apă și-un pământ, lipsă de cultură fotbalistică, băăăăă! A venit al dracului la mine și mi-a dat un genunchi între picioare, apoi tot el zicea că simulez. Ne-am împăcat după meci, că dacă-i dădeam una, crede-mă că-l refuza și ambulanța.
Știam de vreo 4-5 ani că este bolnav, gândiți-vă că vorbisem cu el în ziua de Revelion, 31 decembrie 2008, când nu se întâmpla nimic, de fapt, noi credeam că nu se întâmplă nimic în ultima zi a anului, dar fata lui murise în acea zi, la doar 29 de ani.
Nea Nae nu-și complicase viața, doar că viața l-a complicat până azi. Și ce să-i spui și morții? Că duce lipsă de cultură fotbalistică, are mari lacune la capitolul ăsta!”.
Nanu: ”Nae Tilihoi n-a fost doar fundașul de piatră în fața căruia s-au predat mari atacanți ai Europei. A fost un tip mereu cu zâmbetul pe buze
Și jurnalistul Daniel Nanu, Evenimentul zilei, Gazeta Sporturilor, Prosport, Jurnalul Național etc., a scris cu har, pe pagina sa de pe un site socializare, despre Nae Tilihoi.
”Nae Tilihoi n-a fost doar fundașul de piatră în fața căruia s-au predat mari atacanți ai Europei. A fost un tip mereu cu zâmbetul pe buze. Poate doar cu excepția după-amiezei cu Benfica, atunci când Filipovici a scăpat și a marcat golul care a tăiat aripile marelui vis al calificării în finala Cupei UEFA.
Mai târziu, a fost sufletul și organizatorul petrecerilor de pomină făcute de artiștii Craiovei Maxima. El dădea tonul la cântec și la poante, dar asta era valabil și pe vremea când juca.
Ilie Balaci s-a întors de vreo săptămână din Oman. Și-a lăsat echipa, Al Suwaiq, pe primul loc, cu 4 puncte avans. Așa e la arabi, te dau afară mai ales când ești pe primul loc… Și-a luat toți banii și s-a întors în România. Plănuisem cu Marele Blond să mergem împreună luni sau marți la Craiova, pentru meciul cu Suedia.
Duminică dimineață, era deja pe autostradă. ”Vineri și sâmbătă, Nae nu mi-a răspuns la telefon. Apoi, ieri m-a sunat Negrilă cu noaptea-n cap. Mi-a fost și frică să-i răspund. Mi-am dat seama că era de rău. Negoro știe să nu mă sune dis de dimineață. Era de rău. Murise Nae…Doctorul care l-a îngrijit mi-a spus că Nae a rezistat datorită fizicului, dar și a moralului său teribil”.
Gică Popescu mi-a oferit-o mai demult o declarație: ”Nae Tilihoi m-a învățat cum să sar la cap. <Țărane, îi pui cotul în gât adversarului, să nu mai miște și să te știe de jupân!>”.
Ceva mai târziu, Emil Săndoi avea să-mi spună: ”A fost un om extraordinar. Și eu, și Gică l-am găsit acolo, printre uriașii Craiovei. Avea mereu o vorbă bună pentru noi, era primul care ne încuraja. Altul, în locul lui, ne-ar fi privit ca pe unii care poate urma să-i luăm locul. Nae Tilihoi nu ne-a privit așa niciodată”.
Gongu: ”Rar mi-a fost dat să văd atâta patimă pentru Craiova”
Florin Gongu (Evenimentul zilei, Jurnalul Național, Prosport, Gazeta Sporturilor etc), a rememorat ultima întâlnire și ultima ieșire publică a lui Tilihoi.
”N-a trecut 1 an de cand am fost cu ei in Germania, la reeditarea meciului cu Kaiserslautern! Putea sa ramana acasa, dar a tinut sa fie acolo! Ba chiar s-a echipat si a inceput jocul ca titular. Dupa doua minute a cerut schimbare! Desi pentru putin timp, s-a simtit din nou ceea ce multi si-ar dori sa fie azi: FOTBALIST. Era bolnav, toti stiau ca e bolnav, inclusiv el, dar, cu toate acestea era sufletul grupului! Mereeu pus pe glume! Cu chiu, cu vai, la o masa de seara, la indemnul colegilor a sorbit o gura de vin! Era chiar de Florii! Nu avea voie sa bea, dar a reusit sa faca pe placul tuturor! I-a fost pofta de o friptura mai aleasa, si-a comandat-o, dar n-a putut s-o manance! Friptura aceea i-a amintit de vremurile in care era in cantonamente, alaturi de baieti! De acolo am vazut cu totii un meci de-al Craiovei, in direct, de la Severin, pierdut de olteni! Doamne, cat a mai suferit nea Nicu Tilihoi! Rar mi-a fost dat sa vad atata patima! De altfel, toti cei de acolo traiau pentru Craiova! Pentru ei erau importante culorile de pe teren, nu disputele subterane! Dumnezeu sa te odihneasca in pace, nea Nicu Tilihoi!”.
Citiți și Craiova Maxima, cei care au trecut în neființă. De la Oțet și Oblemenco, la căpitanul Ștefănescu