ComenteazăÎn sport, ca și în viață, nu e niciodată târziu să te îndrăgostești. I-am iubit pe buldozerul Clay, pe elegantul Lennox Lewis și pe ciocanul Tyson, m-am născut pe victoriile lui Feri Vaștag și Michael Loewe, apoi am scris despre succesele de gladiator ale lui Leonard Doroftei, dar am început să-i apreciez și pe al nostru Gavril, pe aristocratul Mayweather sau pe talentatul Joshua. Oameni și vremuri.
Fără să aibă vreun pedigree ori vreun background, doar din dorința de a face sport și de a avea mai mult curaj și mai multă încredere, Mihai Dobrovolschi (43 de ani) s-a îndrăgostit de nobila artă. Libertatea a fost la un antrenament marca ”Dobro” la sala unde antrenează Robert Cristea, campion național profesionist la semimijlocie, și reporterul poate depune mărturie: după cinci luni de box, cunoscutul realizator radio-tv lovește bine cu pumnii. Chiar și după o jumătate de ceas de încălzire și după un sparring cu Adrian Manolache, colegul nostru fotograf, 28 de ani, practicant de kickboxing, cu șiroaie de transpirație curgându-i pe frunte, ”Dobro” a dovedit că are totul la el. Vorbele taie, ca de obicei, iar mintea e vie, totul e în noul lui vocabular: gardă, croșee, directe, upercut, eschivă… Viață!
Cum s-a apucat Mihai Dobrovolschi de box: ”De sute de mii de ani, un bărbat e obișnuit să lovească”
Mulți spun că în box nu mai vorbești, lovești! Pentru un om de radio, tăcerea ar putea să-i taie respirația. ”Dobro” vede altfel lucrurile: ”Poți să lovesti folosind cuvintele și, de multe ori, o faci, dacă nu ești atent, nu ești încărcat, dacă n-ai în ce altceva să lovești… De sute de mii de ani, un bărbat e obișnuit să lovească: a vânat, s-a luptat cu alte triburi… Avem gena de luptători în corp, e testosteronul, concurența, spiritul de combativitate. În societatea civilizată, dacă nu lovești, lovești cu vorbele. O faci când vorbești, când înjuri, urlând! Uite, eu am găsit aici, la sala lui Robert Cristea, un mod sănătos și sigur de a invăța box și de a fi sigur pot să-mi exprim masculinitatea în locul potrivit”.
Mihai e sincer, a ajuns fortuit la sală: ”A fost o întâmplare. Aveam un prieten, Dude, mă duceam deja la el, dar târziu, la 23.00, iar eu încep de dimineața la Radio Guerilla. Am auzit de la Mihnea Vasiliu de Robert, era garantat, cum se spune. Am venit și nu-mi pare rău! Mă pregătesc, mă simt bine! Lovesc în saci, lovesc în ring, la sparringuri, antrenorul are sufletul mare, are grijă de fiecare dintre elevii lui!”.
Cum s-a apucat Mihai Dobrovolschi de box: ”Am luat vreo trei bătăi la viața mea. Vine un moment când trebuie să înveți să mergi fără frică pe stradă”
De ce box? Există o explicație: ”Am avut vreo trei încăierări la viața mea, am luat bătaie și am fugit. Fuga e sănătoasă, însă, la un moment dat, trebuie să înveți să mergi fără frică cu iubita de mână pe stradă, să nu mai lași capul jos”.
De la Mayweather, la Joshua!
Chiar dacă recunoaște că nu a mâncat box pe pâine la viața lui, Dobro e azi ochi și urechi: ”Boxul e parte din viața mea. De două-trei ori pe săptămână sunt aici, la sală, acum face parte din stilul meu de trai. Practic, nu mai pot fără box! Sincer, înainte nu mă uitam, acum am început să văd lupte, să-l analizez pe Mayweather în apărare. Îmi place Joshua, ce să mai, acum încep să învăț, să-mi placă stitluri, să-mi definesc stilul meu”.
Cum s-a apucat Mihai Dobrovolschi de box: ”La primul meci, m-am simțit ca-n Rocky”
Sâmbătă trecută, Dobrovolschi a avut primul lui meci adevărat. A trăit totul la plus infinit: ”Nici nu știam cu cine o să mă bat. Era primul fight, dacă mă vad pe jos, la podea?! La sală, când l-am văzut pe adversar, cât de mare era, pfai… m-am simțit ca în Rocky! ”Robert, ce fac, nenicule?”, mi-am întrebat coach-ul. ”Ce-ai învățat, fii calm, lovește cu încredere”, mi-a răspuns. A fost bine, până la urmă, după al doilea meci va fi și mai bine”. Clubul lui Robert Cristea și alte cluburi din Capitală, reunite în structura boxdupabirou.ro, organizează turnee pentru corporatiști și amatori. ”Dobro” are șansa să fie aruncat în această groapă cu lei.
Cum s-a apucat Mihai Dobrovolschi de box: ”Abia acum viața începe să fie faină”
Și pregătirea pentru prima luptă a fost ceva special: ”M-am dus pe net, am căutat ce trebuie să mănânc în dimineața luptei, când și cum să dorm, nu știam nimic! Am mai făcut eu înot, niște karate, printr-a șaptea, dar niciodată la nivel combativ. A fost prima mea competiție, practic, e fain să-ți depășesti limitele, să ieși din zona de confort la 43 de ani…cât au alții, 24, cât am eu. Pentru mine, viața abia începe să fie faină. Ai curaj și stabilitate, ai experiență de viață, însă e frumos să încerci chestii și să te bucuri de ele”.
De unde vine numele lui: ”Dobrovolschi a fost un cosmonaut polonez, a murit în spațiu, depreserizurizat, ca-n odiseea sapatială. Numele meu e pe linie poloneză. Există și un sat în Botoșani, Vorona Dobrovolschi, unchiu-miu mi-a zis că toți de acolo seamănă cu noi. Dobro înseamnă bun, volschi e de la binevoitor”.
Legătura din psihoterapie și box. Sau invers. ”Pentru bărbați poate fi o regăsire”
Absolvent de economie, dar și de psihologie, Dobro e psihoterapeut. Deși nu dorea să amestece boxul cu psihoterapia, a vorbit despre legătura care se poate face cu nobila artă: ”Sportul e foarte important. Tot mai mulți încep să exploreze faptul că traumele, așa cum sunt ele, sunt gravate în psihic și în amintiri, dar și in corpul uman. Când cineva stă așa (n.r arată o poziție umilă, similară cu a unui boxer speriat, în gardă, în fața unui oponent mai puternic), asta e din cauza psihice, vrei să-ți aperi organele vitale, e un gest de supunere în fața unui tutore asupritor… Sunt momente în care în terapie depășesti trauma psihică, ai dreptul să fii om. Corpul stă așa, însă trebuie să-l miști, să-l desfaci o dată cu trauma. Sportul, boxul, ajută tare, pentru bărbați poate fi o regăsire… Știm să dăm cu pumnul din contrucția evoluționistă, a fost parte din noi, e parte din noi. Iar la sală, în cadru organizat, o facem civilizat, trăim în deplinătatea ființei civilizat, elegant, suntem oameni adulți care își dau consimțământul să lupte”.
Ce spune antrenorul Robert Cristea despre elevul său
”Dobro merge de patru-cinci luni la sală. Are deja un meci disputat, face și sparringuri, doar așa prinzi încredere și progresezi fizic și tehnic. Mihai este muncitor, a crescut, a înțeles cea mai importantă idee, că e total greșit să asociezi boxul cu bătaia de stradă. Îl cunoașteți cu toții, e un băiat inteligent. După părerea mea, marii boxeri au fost și sunt oameni inteligenți. Dacă nu ai ”cutiuță”, nu ai cum să ajungi la nivel ridicat, indiferent că faci box de întreținere, de intensitate sau de mare performanță”.
Foto: Adrian Manolache, Mihai Toma
Video: Robert Hanciarec