Comentează- De ce a ales să meargă în Liga 3?
„Multă lume m-a întrebat. Este un proiect în care cred foarte mult, dar am hotărât să am foarte multă liniște pentru că, din păcate, în fotbalul românesc asta lipsește antrenorilor. Se pune foarte multă presiune și se cere rezultatul imediat. E foarte greu să reușești repede! Un antrenor are nevoie de liniște, de timp, cel puțin în Liga 1 asta e un lux”
- Dacă pumnul primit de la Anamaria Prodan l-a tras în jos?
„Sunt convins că da. Și-acum îmi zice lumea când mă vede. A fost o situație, iar ca bărbat e foarte greu să reacționezi. Și bine că n-am ripostat… Am înțeles-o pe Ana până la un punct. A fost foarte mult respect între și ea m-a ajutat foarte mult. Ea e genul de impresar care se implică total. Acum am rupt legăturile. Ea are problemele pe care le are, eu îmi văd de treabă”
- Unde se simte mai apreciat?
„La Dinamo am câștigat primele trofee. Pe Giulești cred că sunt mai iubit decât pe Dinamo! În inimile suporterilor am intrat la Rapid cu acea promovare istorică, dar ca antrenor. Gândiți-vă că erau salarii neplătite de 7-8 luni, iar galeria venea mereu la antrenamente și motiva echipa! Am avut mulți stranieri și dacă nu-i plătești e greu să te înțelegi cu ei. Am avut un an greu”
- De ce a ales să joace în China?
„Câștigam de zece ori mai mult decât aveam la Dinamo! Atunci am regretat doar că aveam 24 de ani. Am fost ales mijlocașul campionatului, veneam după eventul cu Dinamo și am regretat că am plecat. Trebuia să nu mă duc pentru că m-am îngropat. China de atunci nu se compară cu China de azi. Acum sunt salarii de 10 milioane de euro”
- Cea mai mare dezamăgire a carierei?
„Am fost cinci ani căpitan la Timișoara, am avut performanțe remarcabile, dar n-am reușit să luăm niciun trofeu. Am jucat două finale de Cupă și-am avut două finale de campionat cu titlul pe masă. Cu Urziceni și cu Oțelul Galați. În 2011, am decis să merg la Rapid și chiar dacă am jucat doar un an de zile am fost apreciat”
- Cel mai greu moment din fotbal?
„Ca antrenor la Rapid când jucătorii n-aveau mâncare! Pe bufet erau niște felii de șuncă și de cașcaval, dar nu ajungeau. Am plecat cu Mihai Ianovschi în piață. Miță Iosif s-a dus să cumpere ouă. Nici bucătărese nu mai aveam atunci. Am dat noi drumul la cuptoare să facem ouă. A fost un moment… Mi s-au înmuiat picioarele la masă! La ora 10:00 s-a mâncat și aia a fost”
- Care este următorul vis al carierei?
„Promovarea în Liga 1 cu Reșița. Eu îl văd ca un proiect personal foarte frumos. Se va face un stadion la Reșița, iar obiectivul este ca în doi ani să promovăm în Liga 1. Mă motivează foarte mult asta! Am stabilit niște lucruri foarte clar, iar tot ce-am vorbit s-a făcut. Avem o poziție bună în clasament și chiar cred că Reșița poate să fie o echipă de Liga 1 în următorii doi ani”