La această partidă, FC Olt a irosit, practic, 7 lovituri de la 11 metri. Reușita lui Iamandi, din penalty, din timpul regulamentar, a fost anulată de arbitrul Venus Ciocâlteu din cauză că atacantul se oprise în drumul spre minge. A fost o eroare, pentru că execuția ar fi trebuit repetată, iar ”centralul” din Craiova a decis repunerea balonului din 6 metri.
Pentru a-și răscumpăra eroarea, Ciocâlteu a făcut circ la loviturile de departajare. Onuțan a ratat, Rotaru a ratat, numai că arbitrul a decis repetarea, din cauză că portarul Voinea se mișca în poartă, și a înscris ulterior. Petre Petre a ratat, Iar Ionașcu a irosit trei penalty-uri. Toate se repetaseră, vezi Doamne că goalkeeperul se mișcase înainte de șut!
Halucinantul meci în care eroul a fost Voinea, coleg la juniori chiar cu Duckadam, s-a încheiat cu victoria Târgoviștei!
Ionașcu a rememorat pentru ”Libertatea”: ”Domnule, a fost un meci incredibil! 19-4 raportul șuturilor, am da-o-n bară de două ori (n.r. Prepeliță 13, Pițurcă 43). Ce îmi amintesc acum, că mă luați repede cu un meci de acum aproape 35 de ani, e că Pițurcă a ratat o sută de ocazii, și dintr-un metru, iar portarul lor, unul înalt, cu plete, Gică Voinea a făcut meciul vieții. Ne-a hipnotizat pe toți!”. Fostul libero – ”i-am avut alături pe doi dintre marii stoperi ai României, Alexandru Nicolae și Adi Bumbescu – spune că a fost o zi neagră pentru FC Olt: ”O fi fost vreun blestem, ceva! Toată lumea credea că vom câștiga, dar n-am vrut eu! Chiar și arbitrul era cu cei mai buni”.
”Cum-necum, meciul ăla a ajuns la lovituri de departajare! S-au tras serii de cinci, era egalitate. Multe ratări, parcă, de la noi, Rotaru, Petre Petre și Onuțan au făcut-o. Voinea a apărat! Stați să vedeți drăcie. S-a ajuns la seria a zecea. Nu mai erau de la noi decât eu și portarul. Iar eu nu mai bătusem de la juniori. Aveam familia în tribună, eu sunt piteștean, am titlul de campion național de tineret, în 1980, și titlul din 1979, adus de marele Dobrin în formația lui Halagian. Am fost la celebrul 4-3 cu Dinamo, dar n-am prins poza, era al 17-lea din lot! Revenind, eu venisem la FC Olt să fac armata, chiar în acel sezon! Așa! Deci ajung eu să bat. Trag în dreapta, Voinea scoate. Arbitrul dictează repetarea, se mișcase portarul, ca polonezul ăla de la Liverpool. Pe vremea aia nu era voie. Dau în stânga acum, Voinea ghicește. Se repetă iar! Zic să schimb, tot cu dreapta. Și Voinea apără iar! Eu și Martin Palermo, argentinianul. El e în Guiness Book parcă. Dacă erau înregistrări de pe acea vremea, trebuia să fiu și eu”.
Arbitrul oltean Venus Ciocâlteu n-a mai avut curajul să dea și a patra repetare. Târgoviștenii au transformat lovitura decisivă și au ajuns în ”optimi”.
Un fost coechipier, portarul Marian Nedea, și-a amintit: ”Hala era terminat, noi la fel. Arbitrul zice: ”Nea Hala, îl mai pun, domle, să bată?!” ”Lasă-l, domle, zice Halagian, că ăsta bate până mâine dimineaţă şi tot nu dă gol! Asta e, ai vrut s-o dregi, dar n-a ieşit!”».
În ciuda momentului penibil, Ionașcu spune că nu a avut de tras după ratări: ”Halagian era zbir, dar mă aprecia, el mă adusese” Colegii au fost cam supărați, fiindcă pierdusem o primă de 4.000 de lei. Noi jucam atunci în campionat pe 2.000 acasă și dublu în deplasare”.
Întrebat dacă a fost cumva blat sau FC Olt avea vreo obligație față de dâmbovițeni, fostul libero e categoric: ”Nici vorbă! Noi am avut un sezon fantastic. În tur n-am luat gol acasă în 17 meciuri, de ne-a premiat Lică Bărbulescu. Eram echipă bună de tot”.
Crescut și format la FC Argeș, Ionașcu a fost promovat în prima ligă de Halagian. A prins echipa mare din Trivale, cu deplasări la Nottingham, meciuri cu Panathinaikos ori AEK. Liberoul a jucat în cariera lui la FC Argeş (1977-1981, Divizia A), FC Olt (1981- 1986, Divizia A), Farul (1986 -1987, Divizia B) şi FC Brăila (1987-1988, Divizia B). Ca antrenor a activat la Şcoala de Fotbal Nicolae Dobrin şi Viitorul Ştefăneşti. Azi, fiindcă prețuiește alb-violetul istoric e președintele executiv al proiectului FC Argeș 1953, echipă susținută de suporterii piteșteni și de glorii locale și naționale, precum Mihai Zanfir, Vali Năstase, Ion Vlădoiu, Relu Ancuța ori Ilie Bărbulescu. FC Argeș 1953, care joacă pe arena Ștrand Tineretului, e pe primul loc în campionatul județean și se bate la promovare cu Unirea Valea Ursului. Interesant e că liga din Argeș, condusă de Cornel Sorescu, e cu play-off și play-out și înjumătățirea punctelor! Conform lui Ionașcu, FC Arges 1953 dispune de o hotărâre judecătorească prin care, grație membrilor fondatori (Vasile Stan, Radu I, Zanfir, Bărbulescu), palmaresul fostei echipe (două titluri, 1972, 1979) a revenit celor de la FC Argeș 1953.
La startul ediției 1981-1982 a Diviziei A, FC Olt joacă la Scornicești. După Dumitru Anescu, Dumitru Macri, Constantin Ardeleanu, conducerea tehnică a echipei e asigurată de Florin Halagian, unul dintre cei mai în vogă antrenori ai perioadei respective, și de Leonte Ianovschi, care va fi înlocuit pe parcursul campionatului cu Victor Dinuț. Lotul este completat cu Matei (U. Craiova), Cățoi (Sportul), State (Petrolul), Ionașcu (FC Argeș) ori Onuțan (A.S.A.). În primul mandat al lui Halagian se înregistrează cea mai buna performanță din istoria echipei din Scornicești: locul 4 în ediția 1981-1982, oltenii pierzând participarea în Cupa UEFA la golaveraj, în dauna Corvinului. În retur, după ce Steaua pierduse cu 1-0 și viitoarea campioană Dinamo este învinsă la Scornicești cu 3-0, dupa un meci fabulos, prin golurile marcate de Rotaru, Iamandi și State. Achizițiile au continuat: Iordan Eftimie (CS Târgoviște), Bumbescu (Dinamo), Bărbulescu, Radu II (FC Argeș), Marian Popescu (IPA Slatina). A fost anul lui Gheorghe Iamandi, care, alături de Victor Piţurcă și de căpitanul Gheorghe Șoarece vor marca 30 de goluri. Atacantul venit de la Tulcea se va clasa pe 4 în topul golgheterilor, 14 reușite, imediat după Iordănescu, Cârțu și Gângu.
FC Olt, echipa-tip în sezonul 1981/ 1982
Anghel- Martinescu (Sigmirean), Ionaşcu (Ciocioană), Al. Nicolae, M. Matei – Iovănescu, Cățoi, Rotaru – Prepeliţă, Piţurcă, Iamandi.