ComenteazăEra anul 1979. Tânărul Gheorghe Hagi, pe atunci în vârstă de doar 14 ani, primea convocarea pentru a se prezenta la Luceafărul București, echipa creată de federație cu rolul de a-i pregăti pe cei mai talentați fotbaliști din toată țara. Dar, surpriză! Oficialii s-au lovit de refuzul puștiului și al familiei sale. ”Conform regulamentelor FRF de la acea vreme, a fost suspendat un an. Dar el a jucat în acea perioadă pe fals în campionatul regional”, își amintește Dan Ionescu, care a fost și șeful Comisiei de Juniori din cadrul FRF.
După un an, Hagi s-a alăturat Luceafărului și, la ceva vreme după, s-a lovit de o problemă care i-ar fi putut schimba traiectoria în carieră. ”Rezultatele testării capacității de efort aerob, realizată pe o bicicletă, nu au fost cele mai bune”, spune Dan Ionescu.
Explică Dr. Eugen Cristea, medicul clubului Luceafărul, în cartea lui Mihai Ionescu ”Confidențe la marginea gazonului”: ”La 6 septembrie 1982, Hagi a fost supus unui control medical complex la Centrul de Medicină Sportivă în urma căruia s-au tras următoarele concluzii: economie respiratorie în efort – relativ bună, economie cardiovasculară în efort – slabă, putere maximă aerobă – slabă, se remarcă o adaptare defectuoasă la efort între frecvențele cardiace de 132 și 156 de bătăi pe minut, reprezentând un gol de adaptare”.
”Exista un referat prin care Hagi urma să fie exclus din centru. Dar am vorbit cu doamna doctor Elisabeta Pufulete și am reușit să îl salvăm”, își amintește Dan Ionescu. Hagi a primit câteva indicații precise din partea medicilor, amintite de același Dr. Eugen Cristea: ”Angrenarea treptată în efort cu încălzire prelungită, în procesul de antrenament să se insiste pe exercițiile la care frecvența cardiacă se situează între 132 și 156 de bătăi pe minut, antrenament individualizat”. Dan Ionescu completează: ”După acel moment, Gică a alergat separat de restul grupului la antrenamente”.