Mingea, nu microfonul a fost prima dragoste a lui Dan Spătaru. Regretatul cântăreț a iubit „sportul rege” și a visat să ajungă vedetă a dreptunghiului verde. Viața avea însă alte planuri cu el.
„Pe Dan Spătaru l-am întâlnit prima oară când am dat admiterea, în 1959 la – pe atunci – ICF (n.r. – Institutul de Cultură Fizică; azi UNEFS, adică Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport). Aveam cam aceeași vârstă, amândoi blonzi și pasionați de fotbal. Înaintea examenului, s-a apropiat de mine și mi-a spus că, dacă va intra, ar vrea să joace la Sportul Studențesc. Eram zece pe loc, dar am reușit amândoi. Plus Dan Coe, fostul mare fotbalist al Rapidului”, a dezvăluit, pentru Libertatea, Mircea Rădulescu.
«Nu era un dribler înnăscut, dar compensa prin faptul că muncea extraordinar de mult»
Fost selecționer al României, Egiptului, Siriei și Algeriei, Mircea Rădulescu a jucat alături de Dan Spătaru la Sportul Studențesc timp de doi ani, în Divizia B.
„La Sportul, Dan a jucat mijlocaș. Nu era un dribler înnăscut, dar compensa prin faptul că muncea extraordinar de mult. Era băiat de echipă, curajos, care nu se dădea în lături să intre în clinciuri. Așa intercepta multe baloane, pe care apoi le pasa colegilor din atac”, l-a descris Mircea Rădulescu pe fotbalistul Dan Spătaru.
Cum cei doi jucau mijlocași, erau blonzi și apropiați de vârstă, se întâmpla de multe ori ca publicul să-i încurce: „S-a întâmplat de multe ori, mai ales la meciurile din deplasare, în care spectatorii ne încurcau și ne strigau pe numele celuilalt. După astfel de întâlniri, râdeam amândoi și ne tachinam”.
«Cânta în vestiar, după meciuri sau antrenamente»
Debutul în muzică Dan Spătaru l-a făcut în… vestiarul Sportului Studențesc, acolo unde cânta la finalul partidelor disputate de trupa din Regie. „Dan Spătaru avea obiceiul să cânte în vestiar, după meciuri sau după antrenamente. Tot ascultându-l, ne-am dat seama că are o voce deosebită. L-am încurajat să cânte”, rememorează fostul director al Școlii de antrenori din cadrul FRF.
Tehnicianul ne-a dezvăluit și cum a debutat Dan Spătaru pe scenă. „După un meci, am mers să sărbătorim succesul la restaurantul M.A.I. La un moment dat, i-am zis: Băi Dane, ce-ar fi să cânți și tu? Nu a zis nici da, nici nu, așa că am complotat cu cei din orchestră, cu o mică atenție, să-l acompanieze și pe Dan al nostru. Dan a intrat în joc. Îi plăcea teribil să-l imite pe Adriano Celentano și a cântat vreo trei piese. A fost o surpriză plăcută pentru cei prezenți în local, a primit multe aplauze”, și-a amintit Mircea Rădulescu.
Din acel moment, muzica a luat definitiv locul fotbalului în viața lui Dan Spătaru, mai ales că marele artist de mai târziu era deja chinuit de o hernie de disc. „Practic, după acea reprezentație de la restaurantul M.A.I., l-am pierdut pe fotbalistul Dan Spătaru. A fost cooptat în trupa Casei de Cultură a Studenților și, mai apoi, a ajuns o mare vedetă. S-a lansat odată cu Pompilia Stoian”, ne-a mai spus Mircea Rădulescu.
Cei doi au păstrat legătura, revăzându-se însă doar ocazional. „Ultima oară, ne-am revăzut la împlinirea unor ani de la absolvirea facultății. Avea probleme de sănătate, dar rămăsese același băiat plin de viață pe care-l cunoscusem în 1959”, a conchis profesorul Mircea Rădulescu.
Au făcut și armata împreună, în Medgidia
Colegi de clasă la ICF, Dan Spătaru și Mircea Rădulescu au făcut și armata împreună. „La finalul cursurilor, am făcut armata la termen redus. Am fost repartizați amândoi la o unitate militară din Medgidia, oraș în care locuia Dan. Odată, fiind amândoi în permisie, i-am zis: Dane, hai să trecem și pe la tine pe acasă, să văd unde stai. Dan se cam codea, da, până la urmă, m-a luat și m-a dus la el acasă. Țin minte și acum când am intrat în curte și ne-am întâlnit cu tatăl său. Trăia extrem de modest, într-o căsuță amărâtă. Am dat noroc cu nea Aurel Spătaru, am schimbat câteva vorbe, apoi am plecat în oraș, la o terasă. Mi-am dat seama că săracul Dan nu voia să-mi arate cât de greu o dusese în copilărie. Am uitat însă totul la terasa din centrul orașului, unde ne-am răcorit la o bere. Dan a început cu glumele, era o plăcere să-l asculți spunând bancuri. Ne-am distrat de minune în acea seară” , a rememorat fostul selecționer pentru Libertatea.
Spectacolul omagial e un maraton de peste 4 ore, cu aproape 60 de artiști
Diseară, la Sala Palatului, aproape 60 de artiști, în mare parte muzicieni, vor urca pe scenă pentru a-l omagia marele artist, plecat dintre noi pe 8 septembrie 2004. Printre vedetele spectacolului se numără Mirabela Dauer, Marina Voica, Maria Dragomiroiu, Aurelian Temișan, Gabriel Cotabiță, Daniel Iordăchioaie, Ciro de Luca, Aurelian Andreescu, Mihai Constantinescu, Silvia Dumitrescu, Nico, Anca Țurcașiu, Carmen Rădulescu, Nelu Ploieșteanu, Romică Țociu și Cornel Palade, Nelu Ploieșteanu, Octavian Ursulescu, Ion Suruceanu (Chișinău), Raoul și orchestra condusă de Viorel Gavrilă.
Julio Iglesias, destin aproape la indigo. A fost portar la Real Madrid înainte să devină o stea a muzicii
Și Julio Iglesias a fost fotbalist în tinerețe. Celebrul cântăreț spaniol a cochetat cu Real Madrid, fiind ales să apere poarta selecționatei secunde a Realului. A stat în vestiar alături de jucători cunoscuți, ca Velázquez, Ramón Moreno Grosso, De Felipe, Luís Costa, Espejo sau Hernández. Din păcate, pe 22 septembrie 1963, visul tânărului Julio Iglesias s-a frânt brusc. A suferit un accident de mașină în urma căruia a rămas paralizat, pentru o perioadă, de la brâu în jos. Aflat pe patul de spital, a primit o chitară de la medicul care-l îngrijea. Așa a început fulminanta carieră a artistului, întinsă pe parcursul a peste 40 de ani. Este cântărețul latino care a vândut cele mai multe albume din istorie!
FOTO: Julio Iglesias nu a uitat că a stat în poarta Realului