ComenteazăLibertatea: Se pare că Red Bull Romaniacs, la care tu ești “abonat”, e cel mai dur raliu enduro din lume. De câți ani participi?
Dani Oțil: Redbull Romaniacs e, într-adevăr, cea mai grea cursa de profil de pe planetă. Ea ne-a pus țara pe harta lumii. Pentru asta trebuie să mulțumim echipei care face posibilă cursa de 14 ani. Eu am participat 6 ani consecutiv și am reușit să urc de trei ori pe podium. E foarte greu să te pregătești pentru Romaniacs. Practic, din ianuarie, tot ce mănânci, bei, antrenezi trebuie să se potrivească.
Care au fost cele mai amuzante, mai spectaculoase, mai interesante întâmplări prin care ai trecut în timpul competiției, în anii în care ai participat?
Momente “interesante” sunt multe, dar fiind cu gândul la a ajunge cât mai repede la sosire, le bagi în seamă abia după un timp. Am început cu fiori de la primul finish: sosirea era pe ploaie, pe acoperișul unui spital în construcție. Practic, mergeai cu roțile cu crampoane pe coama din tablă a unei clădiri. Au urmat multe altele, am căzut în râul Cibin, am terminat o zi remorcat cu chingile rucsacului, am plâns, am râs. Lucian, colegul cu care am reușit cel mai bun rezultat, avea un obicei cel puțin ciudat: când prindeam din urmă un adversar, pe coborârile grele, unde opream motorul, cânta sau intra în vorba cu el. Treaba asta îi dezarma total.
Dani Oțil, la cel mai dur raliu enduro din lume: «Când mergi la curse, te gândești prea puțin la riscuri»
Ce povești ai din timpul competițiilor? Au existat accidentări care să te sperie și să te facă să te gândești să renunți? Ai salvat sau ajutat vreodată pe cineva?
Când mergi la curse, te gândești prea puțin la riscuri. Eu zic că nu se poate vorbi de adrenalină la un traseu de 5-6 ore. Treaba ta e să fii iute și să reziști mult. Enduro e un sport mai altfel: dacă un coleg e rănit sau repară ceva, te oprești și ajuți. Au fost multe întâmplări, mai ales că mulți ani am făcut track management atât pentru moto, cât și pentru auto. Trebuie să ai nervii tari când știi că ești primul care ajunge la fața locului. Uneori, nu-ți poți imagina ce găsești. Îți rămâne pe viață întipărită privirea celui pe care l-ai salvat, ajuta sau recuperat.
Cine iese mai șifonat din curse, de obicei, Dani sau motorul?
Dani nu a căpătat nici o fractură în timpul curselor enduro. “De obicei, motorul iese mai rău”, spune el
Asta e o întrebare pentru cei care nu cunosc acest sport, dar am să-mi asum răspunsul, având în vedere că nu toți cititorii vin la curse. De obicei, motorul iese mai rău. Nu mi-am rupt nimic, niciodată. Am multe urme pe corp, dar nu am avut nici o fractură. Chiar dacă pare un sport scump, nu e chiar așa. După fiecare cursă, mai ciocănești pe la motor. Uneori, să zicem că scapă. (râde)
Le dă emoții mari părinților lui, în fiecare weekend
Spuneai, la un moment dat, că mama ta se uită dimineața la emisiune, după un weekend în care ai avut cursă, ca să vadă că ești întreg și să se liniștească… Tatăl tău ce spune despre pasiunile tale periculoase?
Emisiunea de luni dimineața a rămas ritual pentru ai mei. Ei știu că dacă nu am cursă, sigur am sărit de undeva cu ceva, am zburat, m-am cățărat sau am mers să încerc o grozăvie. Au încetat să îmi mai spună că le e greu… Dar eu știu…
Anul asta ce performanță ai reușit la Red Bull Romaniacs?
Anul acesta am avut onoarea să fiu gazdă pentru Prolog, urmărit la nivel mondial de foarte mulți rideri. Am fost și race reporter pe traseu. A fost un an greu și recunosc că nu mai sunt la fel de antrenat ca atunci când participam, când eram concurent. Poate anul viitor.