ComenteazăDarko Pancev are un CV demn de invidia celor mai buni purtători ai tricoului cu numărul 9. Născut la Skopje, în urmă cu 48 de ani, atacantul a fost timp de cinci ani vedeta echipei Vardar, alături de care a fost aproape de un titlu al Iugoslaviei, în 1987.
El a ajuns la Steaua Roșie în 1988, cu un an înaintea lui Miodrag Belodedici, cel care împlinește azi vârsta de 50 de ani.
„Belo este omul perfect”
”Aș vrea să îl felicit pe Belo pentru ziua sa. Îl aștept la Skopje să sărbătorim”, a completat cel mai bun marcator din fotbalul european în sezonul 1990-1991, performanță pentru care a fost recompensat cu o Gheată de Aur.
”Belo este omul perfect. Foarte educat și un jucător mare. Îl urmărisem și înainte să vină la Belgrad și aveam o părere bună despre el, iar aceasta s-a îmbunătățit când am început să jucăm împreună pentru Steaua Roșie”, ne-a spus Pancev, care a marcat 97 de goluri în 112 partide jucate pentru formația de pe Maracana belgrădeană.
Macedoneanul ne-a povestit și despre începuturile lui Belodedici în fotbalul iugoslav, după fuga acestuia din România. Libero-ul tricolorilor nu putea să își folosească numele adevărat, fiind legat prin contract de Steaua București, echipă alături de care devenise campion continental în 1986.
”A jucat sub multe pseudonime la început, în meciurile amicale împotriva unor echipe mai slabe. Așa erau atunci regulile UEFA, însă Belo trebuia să joace pentru a fi în formă”, ne-a relatat atacantul.
„Steaua Roșie ar fi dominat ani buni Europa”
Performanțele pentru Steaua Roșie au început să curgă imediat după sosirea lui Belodedici la Belgrad. În cei trei ani petrecuți acolo, jucătorul român a cucerit trei titluri de campion al Iugoslaviei, a jucat trei finale în cupa națională, câștigând una singură, și – cel mai important – a adus Cupa Campionilor la Belgrad, care rămâne până azi singurul trofeu european cucerit de o formație din Serbia.
”Doar două echipe din Europa de Est au câștigat trofeul Cupei Campionilor, iar Belo a jucat pentru ambele. Este un mare păcat că echipa de atunci a Stelei Roșii s-a destrămat. Eram foarte puternici și am fi putut domina competițiile europene multă vreme”, ne-a explicat Darko Pancev, care a ajuns la Inter Milano, unde, însă, nu a reușit să se impună. De cealaltă parte, Belodedici a fost transferat de Valencia, pentru care a evoluat două sezoane.
Finala Cupei Campionilor din 1991, penultima înainte ca întrecerea europeană de elită să se transforme în Liga Campionilor, a fost una fără goluri, la fel ca aceea câștigată cu Steaua, în fața Barcelonei, în 1986.
Specialist al loviturilor de pedeapsă
Duelul de la Bari a pus față în față Steaua Roșie și campioana Franței, Olympique Marseille, care avea să devină campioană peste doi ani. După un meci destul de anost, titlul a fost decis în urma loviturilor de departajare. Atât Belodedici, cât și Darko Pancev au executat perfect penalty-urile, iar ratarea lui Amoros a făcut diferența.
”Toți cei cinci jucători (n.r. – pe lângă cei doi menționați mai sus, au mai marcat Robert Prosinecki, Dragisa Binici și Sinișa Mihailovici) care au executat penalty-urile au făcut-o perfect. În campionatul iugoslav, în caz de egalitate, învingătoarea se decidea în urma loviturilor de pedeapsă. Ordinea și numele executanților era bine stabilită, iar experiența pe care o aveam ne-a ajutat enorm”, a precizat Darko Pancev.
După finală, au existat numeroase zvonuri conform cărora gruparea franceză, prin ambițiosul său președinte Bernard Tapie, ar fi încercat să îi mituiască pe iugoslavi.
”Am auzit ceva despre asta în urmă cu mai mulți ani, însă nu știu dacă este adevărat. Tot ce știu e că trofeul pe care l-am câștigat alături de Belo a însemnat enorm pentru noi, dar mai ales pentru Iugoslavia”, și-a amintit atacantul care a marcat ultimul gol al finalei din urmă cu 23 de ani.
A eliminat-o pe Dinamo
Înainte să evolueze la Steaua Roșie, Pancev s-a intersectat cu fotbalul românesc în 1985, când Var
”Cu Vardar am avut cinci ani fantastici în campionatul iugoslav. Am reușit o mare surpriză în meciurile cu Dinamo, care era o echipă foarte puternică, cu șapte sau opt jucători de echipa națională. Fotbalul românesc a fost unul de calitate, iar duelurile pe care le-am avut cu ei au fost mereu greu de câștigat”, a spus Pancev, care nu a marcat în acea ”dublă”.
”Îmi pare rău că în acest moment, după ce Iugoslavia s-a destrămat, fotbalul nu mai este puternic în această regiune. În ultima vreme, echipele din România au fost mai bune decât cele din fosta Iugoslavie”, a adăugat omul cu 17 goluri în 27 de selecții pentru naționala iugoslavă.