Puse cap la cap, nici orele acaparate de Nicolae Ceaușescu din programul și așa foarte restrâns al TVR dinainte de Revoluție n-au cum să rivalizeze cu timpul petrecut de patronul „roș-albaștrilor” la televizor. După fiecare partidă a echipei sale, urmează „meciul” patronului.
De multe ori, „analiza” șefului durează cel puțin 45 de minute, cam cât o repriză. Nimeni nu scapă de criticile șefului. Antrenorii, jucătorii, toată lumea din anturajul clubului știe că partida nu se termină decât după ce-și termină șeful obișnuitele sale intervenții.
Dar Gigi Becali este un obișnuit al televiziunilor. Politica o are la degetul mic, economia nu-i este deloc străină, despre religie nici nu mai încape discuție, plus că este „expert” și-n relațiile umane. Nu există subiect la care Gigi să n-aibă o părere dacă este abordat de vreo televiziune.
A renunțat la ciclism pentru atletism
Gigi Becali nu este primul purtător al numelui cu această rezonanță care a fost, la vremea lui, un personaj foarte cunoscut. Un alt „Gigi” Beccali a avut legături cu sportul. Legături adevărate, fiindcă a fost un sportiv de excepție. Luigi Beccali s-a născut pe 19 noiembrie 1907, la Milano.
Probabil și lui i s-a spus „Gigi”, fiindcă așa îi alintă italienii pe toți cei care poartă numele Luigi. A fost, așa cum era obiceiul în acele vremuri, un polisportiv. A practicat mai multe sporturi. Ca și șeful de la FCSB, și italianul a avut o statură mai degrabă minionă, doar 1,69 metri înălțime. Un antrenor, Dino Nai, l-a convins să renunțe la ciclism și să se specializeze pe atletism.
A luat aurul olimpic
La Jocurile Olimpice din 1932, de la Los Angeles, atletul italian a atins punctul maxim. A câștigat medalia de aur în cursa de 1.500 de metri. N-a fost un rezultat întâmplător. Italianul Beccali a mai luat un bronz la Jocurile Olimpice de la Berlin, din 1936, iar la Campionatele Mondiale de la Torino (1934) a luat aurul, iar la ediția din 1938, de la Paris, a luat bronzul.
În 1933, el a stabilit recordul mondial la 1.500 de metri (3:49.0), care a rezistat un an. El s-a stabilit în SUA, unde a mai concurat până în 1941. Când a renunțat la sport, și-a deschis o afacere cu vinuri.
Fascinați de matematică
Cei doi Becali au avut și o pasiune comună. Gigi Becali al nostru s-a lăudat că a fost olimpic la matematică. Și italianul Beccali era fascinat de calcule.
„Era o profesoară de matematică și îmi dădea 10 doar mie. Dădea probleme suplimentare pentru nota 10 și doar eu le făceam. Bine, nu aveam media 10, dar aveam note de 10. Eram olimpic la matematică. La un moment dat a venit o inspecție și am primit două note de 10. Așa a zis inspectoarea.
M-a scos profesoara la tablă și era o teoremă pe care am demonstrat-o. Parcă eu eram matematicianul care am inventat-o. Era o teoremă potrivit căreia, dacă două planuri paralele sunt tăiate de un al treilea plan, se formează două drepte paralele”, a spus Gigi Becali cu ceva timp în urmă.
Iată ce nota presa vremii, care îl răsfăța și pe Luigi Beccali cu dese apariții. „Tuturor ziarelor, Beccali a declarat că este ultima cursă în care mai aleargă. Indiferent de rezultatul ei, Beccali a decis să abandoneze sportul în favoarea viitoarei sale ocupații: profesor de matematică”, se scria într-o știre din „Sportul Capitalei”, din 1938.
Luigi Beccali nu s-a ținut de cuvânt, a mai aleergat până în 1941. Și nici nu sunt dovezi că ar fi ajuns vreodată la catedră. Când încă alerga și era în glorie, Luigi Beccali a vrut să viziteze și România, dar n-a mai ajuns pe plaiurile unde peste ani, în 1958, avea să se nască alt Gigi Becali.
Luigi Beccali a murit pe 29 august 1990, la Daytona.
Bunicul a fugit în America
Gigi Becali de la FCSB a avut un bunic care a făcut avere în SUA, unde a murit „tizul” său. Gheorghe Becali a emigrat în Statele Unite, prin anii ´60, iar timp de două decenii a lucrat şi a locuit în St. Louis. Înainte să treacă în neființă, pe patul de moarte, Tase Becali i-a dat fiului său o veste șocantă.
„Pe patul de moarte mi-a spus: «Ți-am lăsat bani, moștenire din America o sută cincizeci de mii de dolari». Era un șoc, pentru ca nu îmi închipuiam că cineva poate să strângă atâția bani pe vremea aia”, a scris Becali în cartea „Becali și politica”.