Stateam in Militari, la patru statii de tramvai de Ghencea. La patru ani am intrat prima oara pe poarta stadionului Steaua, insa eram prea mic si nu am fost primit. Aveam sase ani cand mi-am incercat sansa inca o data. De data asta m-a oprit antrenorul Lajos Satmareanu. I-a placut de mine, a avut acea scanteie, ochiul format si a vazut un potential fotbalist in tancul care eram eu. Am fost inscris la grupa de 9 ani, dar la inceput doar bateam mingea la perete sau ma ocupam de ŤcircÅ¥, mingicareala: tinand mingea pe picior minute in sir! Pana la urma, s-a facut o grupa de opt ani, special pentru a fi incadrati aici copiii mai talentati. De la inceput mi s-a spus ca eu sunt un numar zece”.
4 Copil de mingi la Hagi, Majearu sau Lacatus. “Am trecut apoi prin toate etapele junioratului. Aveam 14 ani cand echipa castiga Cupa Campionilor. Pe moment n-am realizat ca sunt copil de mingi ai unor fotbalisti inegalabili. Majearu, Piturca, Lacatus sau Hagi”. Marius afirma ca nu a dat niciodata vreun cadou antrenorilor pentru a-l baga la joc: “Nu ne dadeau banii afara din casa si am crezut continuu ca am valoare sa pot fi folosit fara ŤsacoseÅ¥. Daca mi se spunea ca nu am valoare, ma lasam, nu ma duceam sa fac cadouri”.
4 Contra lui Guti, la 14 ani. In 1990, a iesit prima oara din Romania, intr-un turneu in Franta, langa Paris. Copil fiind, acolo a simtit prima oara ce inseamna Real Madrid: “Ne-au batut de ne-au mers fulgii. La ei, Guti juca pe postul meu. Apropo, visez sa joc intr-o zi in Spania. De ce sa nu visez?”.
4 Debutul. Marius a fost promovat in prima echipa a “ros-albastrilor” de Titi Dumitriu, in ultima etapa a sezonului 1994-1995: “Era ultima etapa si am jucat multi tineri la Bistrita: eu, Ciprian Mozacu, Catalin Munteanu. In sezonul urmator, doar ultimului i s-a dat incredere, a fost fortat un pic. Recunosc, concurenta era imensa la e-chipa mare, care ducea lupte grele in Liga Campionilor. Trebuia sa fiu mult mai bun ca un Ilie Stan, Panduru sau Adi Ilie. El a avut no-roc, eu am fost trimis sa ma calesc la Mizil”.
4 Episodul La Louviere. Selectionat frecvent la nationalele de juniori, mijlocasului nu-i convenea situatia din Ghencea. A fugit in Belgia. “M-a remarcat antrenorul lor la un meci al nationalei in Camerun, contra gazdelor. Am fost la bataie cu Danciulescu, dar La Louviere m-a ales pe mine. Steaua n-a vrut sa-mi dea drumul, dar am plecat de capul meu, pentru ca n-aveam decat un contract de ju-nior, pe care il semnasem in conditii Ťdu-bioaseÅ¥, neasistat de parinti. Ma saturasem de Divizia B, oricum. Am ajuns acolo, dar a fost rau pentru ca am primit cartea verde abia dupa 11 etape. Am jucat pe un contract semiprofesionist, dar m-a speriat singuratatea si m-am intors”.
4 Nu s-a legat de Netoiu. Steaua nu i-a dat deloc credit. L-a facut navetist, trimitandu-l la Chindia, Farul sau Rocar. A ajuns la Craiova si a fost aproape sa vina la Dinamo, prin “lotul Netoiu”: “N-am vrut sa ma leg la cap fara sa ma doara. Si, oricum, eu eram stelist de mic. Ce sa caut la Dinamo?”.