La 29 de ani, cu 33 de victorii din tot atîtea meciuri, Wilder (foto) devine primul american care deţine un titlu mondial la grea, de la Shannon Briggs, cel care a fost campionul versiunii WBO, timp de cîteva luni, în 2006-2007. Wilder, însă, pare cel menit să readucă Americii gloria de altădată la categoria-regină a boxului. Iar următorul pe lista adversarilor e tocmai Tyson Fury, britanicul pe care Cristian Ciocan îl va înfrunta în 28 februarie, la Londra.. Şi ce-ar fi dacă?…
Ceea ce presupuneam s-a întâmplat, dar într-o manieră diferită. Deontay Wilder i-a luat centura lui Bermane Stiverne, după o luptă încheiată după 12 reprize, prin decizia categorică şi unanimă la puncte a celor trei judecători. Cu toate că mă număram printre cei care se aşteptau la o victorie prin KO, dat fiind potenţialul ambolir boxeri, victoria la puncte este, de fapt, cel mai bun lucru ce i se putea întâmpla lui Wilder. Pentru că astfel, după cum a declarat el însuşi, ”am demonstrat celor care se îndoiau, că pot să boxez 12 reprize şi că pot lovi puternic până la final”.
Faptul că nu trecuse niciodată de repriza a patra, în şirul interminabil de victorii prin KO de până acum, ridica semne de întrebare asupra capacităţii reale a lui Deontay. Dar lupta de sâmbătă a arătat un boxer nu doar puternic în lovituri, ci şi rezistent. Wilder l-a dominat pe Stiverne, practic în fiecare rundă şi doar bărbia „de fier” a acestuia a făcut ca meciul să nu se trmine înainte de limită.
De altfel, la conferinţa de presă ce a urmat întânirii, Wilder l-a lăudat pe adversarul său tocmai pentru această rezistenţă. Dar nici n-a uitat să se elogieze pe sine, într-o manieră devenită faimoasă de la Cassius Clay alias Muhammad Ali încoace.
Una peste alta, însă, Wilder are, deocamdată, toate atuurile s-o facă. Cu atât mai mult cu cât devine primul american – inclusiv prin naştere, nu doar prin „adopţie” – care devine campion al greilor la una dintre versiunile majore, de la Shannon Briggs, în 2006. Şi chiar pare capabil, la 29 de ani şi avaantajat de cei 2 metri înălţime să pretindă „coroana absolută” a categoriilor de la Wladimir Klitschko. Wilder a şi declarat, foarte interesant şi din punctul nostru de vedere, al românilor, că „în universul meu ideal, ar urma un meci cu Tyson Fury, apoi marea luptă cu Klitschko”.
Iar la punctul acesta, ne amintim că în 28 februarie, Cristian Hammer Ciocan îl va înfrunta, la Londra, chiar pe Fury, într-o luptă ce tinde să devină, tot mai mult, şansa vieţii lui de a face pasul către adevăraţii „băieţi mari şi răi” din stratosfera categoriei grea. Ce-ar fi dacă Ciocan ar produce surpriza şi l-ar învinge pe Fury chiar la el acasă? Cred că, la ora asta, nici măcar Wilder n-ar avea un răspuns. Dar el ar merita să fie aflat..Chiar în 28 februarie..