Dictatura!

Ziua incepuse cum nu se poate mai stramb. Tragerea la sorti stabilise ca “tricolorele” sa deschida competitia in concursul pe echipe. In afara antrenorilor si a sportivelor, nimeni nu credea ca e posibil. “Lancierii” Lobont si Mitea, oaspeti de gala in sala din Amsterdam, erau singurii pamanteni care credeau: “Fetele noastre sunt cele mai bune. Le-am vazut la antrenamente, au staif, sunt cu trei clase peste toate celelalte. Poate doar Horkina sa faca vreo minune, dar au trecut anii si peste ea”, comenta portarul Ajaxului, transformat deodata din fan in comentator priceput al solului, barnei, paralelelor sau sariturilor. Si pentru ca totul trebuia sa fie invers, marile favorite, Rusia si Ucraina, intrau ultimele la aparate, in ultima subdiviziune a competitiei. Oare e posibil? Conduse de Catalina Ponor, decana de varsta a lotului, romancele au reusit miracolul. Toate exercitiile fetelor, muncite de Belu si Bitang, au fortat arbitrii sa urce notele de la 9,100 in sus. La barna s-a lucrat aproape perfect, Catalina oprindu-se la 9,700, la paralele s-a mers satisfacator, iar la sol, din nou Catalina a excelat (9,662). In rest, la fel de bine. Per total, 112,772 puncte. E posibil? Poate ca da!, si-au spus antrenorii, cantarind punctajele. Ziua a trecut greu. Spre seara, sala a inceput sa freamate. Olanda, echipa gazda, urma sa vina abia a opta, dar se pregateau rusoaicele si ucrainencele. Horkina n-a inventat imposibilul. Rusia a ratat de mai multe ori si argintul era asigurat. Si celelalte ex-sovietice s-au fastacit. Poate ca, pana la urma, Romania a fost avantajata ca a lucrat prima. N-au fost emotii, n-a fost presiunea notelor. Ucraina a venit abia pe doi. Pana ce tabela n-a aratat clasamentul final pe echipe, Octavian Belu si Mariana Bitang n-au crezut. Apoi au crezut. Pentru ca, probabil, doar ei au crezut! Atena, venim!