In 1991, Marcel Popescu era presedintele Universitatii Craiova, ultima campioana a provinciei. Acum e impresar, desi, la cum vorbeste si actioneaza, putea fi director de banca sau diplomat de cariera. A adus la FC National un intreg contingent de jucatori australieni si face acum acelasi lucru la CFR Cluj. Ii place sa spuna ca ‘una e sa aduci jucatori, cu totul altceva sa incerci sa construiesti, chiar ca impresar, echipe. Prin ce am facut la National si la Cluj pot spune ca am venit cu o viziune aparte in aceasta meserie.

Libertatea: Sunteti ultimul presedinte al unui club din provincie care a cucerit titlul de campion in Romania, Universitatea Craiova in 1991.
Marcel Popescu: Mai mult. In acel an, Universitatea a castigat campionatul, Cupa Romaniei, campionatul la tineret, plus titlurile la juniori 1 si juniori 2. Din pacate, acele succese n-au fost gestionate asa cum ar fi trebuit.

Cum ati devenit presedintele Universitatii?
Jucasem baschet la Universitatea. Sunt nascut in 1949 si in anii 80, anii in care Craiova defila si in tara, dar si in Europa, eram coleg de club cu jucatorii aceia fantastici. Eram in anturajul lor, de fapt, in acea perioada, totul la Craiova se invartea in jurul acelei echipe. In 1990, imediat dupa Revolutie, la club s-au facut alegeri. Venise moda alegerilor libere. In decembrie 89, eram director comercial la Institutul de Proiectari Miniere Craiova. Cei care erau atunci la club mi-au propus sa candidez la functia de presedinte. Stiti cum era in acele zile, unii au simtit sau au crezut ca e nevoie de ei. Au mers sa ia arme, altii au iesit in strada, altii au intrat in politica… Eu am devenit presedintele Universitatii, am candidat la functia asta cu nea Tica Otet. Craiova avea o generatie foarte buna, cu Gica Popescu, Sandoi, Stefan Stoica, Badea… Sorin Cartu antrenor… Dar echipa nu mai castigase nimic de foarte multi ani.

Bani avea clubul?
Nimic. Doar datorii. De altfel, echipa era patronata de universitate. Am rezistat financiar mai mult pe baza relatiilor personale. Bine, pe atunci erau si alti bani, imi amintesc ca jucam pe 75 de dolari la victorie acasa si 150 de dolari ‘afara.

„Universitatea a trait vreo patru ani din banii pe Gica Popescu”

In vara lui 1990 l-ati vandut pe Gica Popescu la Eindhoven.
Exact, pentru doua milioane de dolari. A fost mana cereasca. M-a sunat intr-o seara vicepresedintele concernului Philips, pe telefonul fix, oricum pe atunci nu aveam celulare, intreband daca Gica Popescu e de vanzare. I-am raspuns ca la telefon nu putem vorbi, si nici nu puteam sa-i recunosc vreo calitate oficiala. A doua zi a venit la Craiova un angajat al Ambasadei Olandei cu doua bilete de avion. Eu si Gica am plecat apoi la Amsterdam, pentru a discuta transferul sau la PSV Eindhoven. Senatul Universitatii ma mandatase sa obtin pentru Gica doua milioane de dolari.

Era un pret corect?
Cine putea atunci sa aprecieze? Veneam din comunism, ce stiam noi despre cerere si oferta? Nu-ti dadeai seama. Azi, probabil ca as fi luat pe un fotbalist de talia lui Gica Popescu macar de vreo zece ori mai mult. Oricum, cu banii aceia Craiova a trait vreo patru ani. Banii pe Gica Popescu au reprezentat pentru cei care au venit dupa mine un fel de comoara lui Barbu Druga. Toata lumea visa sa ciuguleasca din banii transferului lui Gica la PSV. Transele erau esalonate pana in 1994.

In 91, echipa a castigat campionatul, dar sustineti ca succesul n-a fost corect gestionat.
Exact. Ca o comparatie cu sumele de azi, in acel sezon am avut buget de 500.000 de dolari. Si am castigat pe toate planurile. In 92, am fost nevoit sa plec de la Universitatea, au fost mai multe neintelegeri. V-am spus ca multi visau la banii de pe Gica. In anii care au urmat, de la Universitatea s-au furat jucatori cu autobuzul.

Iar echipa a ajuns la un moment dat in Divizia B.
In Craiova multi ar vrea sa ia echipa. Unii care n-au avut bani, ca mine, de exemplu, si care am suferit de pe margine, iar altii care au avut posibilitatea s-o cumpere si s-o taie pentru a o vinde la fier vechi, asa cum de altfel s-a intamplat cu multe societati din tara asta.

„Are cine sa duca fotbalisti in Kazahstan”

Marcel Popescu s-a orientat catre piata externa cand a inteles ca jucatorii romani nu mai aveau cautare

In urma cu cativa ani ati devenit impresar. E o meserie pe care fotbalul romanesc n-o priveste cu ochi buni.
Una e sa transferi fara sa tii cont de viitorul jucatorului uneori, alta e sa construiesti echipe. Eu m-am axat pe cea de-a doua varianta. Cand am inteles ca in Romania se cumpara la pret de aur si se vinde la pret de cupru, fiindca jucatorii nostri nu mai aveau cautare, m-am orientat catre alte zone. Sunt 40 de impresari in tara, care se bat sa duca jucatori in Kazahstan, de exemplu. In 2003, am incercat un experiment. L-am adus pe Jonathan McKain din Australia la National. Dupa un an, McKain avea o oferta de la Rapid.

A refuzat. De ce?
Oli si Gino i-au spus ca banii de la Rapid i-ar folosi la alte transferuri. Atunci, McKian a zis: ‘Sunt jucatori in Australia care pot fi luati gratis cel putin de valoarea celor pe care-i vizati voi. Prin McKain, prin cuvantul lui i-am adus pe Griffiths, pe Shroj si pe Twaithe. Multi au zambit, dar cu ei Nationalul a devenit o forta. Mai mult, Oli si Gino si-au recuperat investitiile. Pe McKain, Griffiths si Twaithe s-au luat in jur de 3 milioane de euro. Nationalul mi-a validat teoria.

Portughezii de la CFR Cluj au venit tot pe ‘filiera Marcel Popescu?
Da, dar nu-mi place termenul. Nu e nici o filiera. Si aici a fost vorba de inspiratie, de viziune si de multa alergatura. Prin mai anul trecut, Iuliu Muresan m-a intrebat cum poate o echipa de provincie sa lupte cu puterile Capitalei. Stia ca eu o facusem candva. I-am spus ca decalajul de timp poate fi anulat prin investitii corecte si bine gandite. Ca si la National, i-am propus o alta piata: cea din Portugalia. Au un campionat care absoarbe multi brazilieni, deci e validat de fotbalul cel mai valoros.

„Benfica i-a propus lui Camataru sa fuga din tara”

Anul acesta, CFR Cluj va sarbatori 100 de ani de la infiintarea clubului. ‘Am mers cu Iuliu Muresan la Benfica sa pregatim sarbatoarea, spune Marcel Popescu. ‘Am ales Benfica fiindca e cea mai titrata echipa a Portugaliei si echipa cu cei mai multi suporteri cotizanti din lume. Daca portughezii din lotul Clujului n-ar fi vorbit frumos despre noi, Benfica n-ar fi venit. Acolo l-am intalnit pe Fernando Martins, care era presedintele Benficai in 1983, la semifinala cu Craiova. Are 90 de ani acum, dar si-a amintit foarte multe amanunte. Mi-a povestit ca in acei ani a organizat un meci Benfica ? Selectionata Europei, la care i-a invitat pe Camataru si pe Mircea Lucescu. Facuse meciul pentru a-i da lui Cami ocazia sa fuga din Romania si sa ramana la Benfica, dar Cami a refuzat.

 
 

Urmărește-ne pe Google News