ComenteazăAu marcat: Trica (30, 56)/ Bialkevici (9 pen, 28), Isi Idahor (43), Melascenko (63).
Steaua: Tudor – Fl. Dumitru, M. Radoi, Baciu, Mitrita – Paraschiv (38 Danciulescu), Falemi (45 Lincar), Trica, P. Stoica – Neaga (78 D. Balan), Cl. Raducanu.
Dinamo Kiev: Filimonov – Vasciuk, Fedorov, Holovko, Nesmasnii – Serebrennikov (66 Peev), Katkievici, Bialkevici, Gavrancici (60 Botnar) – Isi Idahor, Melascenko (84 Cernat).
Au arbitrat: K. Plautz – E. Bereuter, T. Laschober (toti din Austria)
In fata unei echipe invatate sa invinga, Steaua n-a reusit decat sa pareze onorabil. Foarte probabil si foarte pe merit, dupa acest 4-2 repurtat in Ghencea, Dinamo Kiev are toate motivele sa se gandeasca deja la grupele Ligii Campionilor. (Andrei Balan, Paul Bardasu)
Ion Caramitru avea o gluma atunci c?nd prietenii il intrebau c?t de bine joaca tenis. „Cum, nu stiti? Intre mine si John McEnroe scorul e egal. Adica 0-0”. Desi in alte cuvinte, mai putine, si la adapostul altui spirit, mai sarac, aidoma a cugetat si Gigi Becali atunci c?nd Kievul devenise obstacolul Stelei in drumul spre Europa. Desi era absolut evident ca diferentele sunt sesizabile, desi era absolut evident ca intre Kiev si Bucuresti distantele sunt mari nu doar pe harta, Gigi si Piti au crezut prea mult acolo unde si speranta insemna un risc. Iar credinta conducatorilor s-a transmis si in teren, acolo unde, de cele mai multe ori, esti singur in fata liniilor dusmane. Steaua s-a napustit atunci c?nd trebuia sa astepte, a ezitat atunci c?nd trebuia sa indrazneasca, a fost mereu aproape, dar s-a multumit cu at?t. Sau a putut doar at?t. N-a fost loc de mai mult, s-ar putea traduce asta in dialectul invinsilor, asa cum la fiecare inclinare de steag adunam cele mai pertinente, dar si cele mai inutile explicatii.
Miercuri seara, intre certitudinea Kievului si promisiunea Stelei s-a nascut o prapastie care sperie infinit mai mult dec?t infr?ngerea in sine. Chiar daca diferenta de pe tabela s-a limitat la doar doua lungimi, un 2-4 estetic in ambele sensuri, realitatea din iarba a dovedit, a confirmat mai exact, c?t de departe suntem. P?na si momentele noastre de glorie efemera s-au produs in intuneric, la 0-2 si la 1-3, o completare necesara a unei curse in care adversarul si-a permis si luxul unor pauze de tempo.
In rest, chiar ca au ramas prea putine de spus. S-ar putea crede ca am ratat o sansa de intrare in Vest pe poarta Estului, dar de fapt n-am avut nici o sansa. Am avut doar iluzii. Iluzia egalitatii, iluzia fotbalului si iluzia ca vom fi altfel, desi stiam ca am ramas aceiasi. P?na la urma, cele 50 de procente ale Kievului s-au dovedit jumatatea plina a ecuatiei. O ecuatie in care necunoscuta eram noi, nicidecum Kievul. Si in care doar Dumnezeu stie c?t de mult ne-am fi dorit o rezolvare gresita a problemei.
Victor Piturca, antrenor Steaua:
„Dinamo Kiev e o echipa mare. Dar rezultatul ni se datoreaza si noua, am facut multe greseli, am ratat multe ocazii. La toate acestea se adauga lipsa de sansa”.
Erik Lincar, mijlocas Steaua:
„Nu avem nici o sansa, nu ati vazut ce echipa am intalnit? S-a vazut ca joaca de 10 ani in grupele Ligii Campionilor. Altfel era daca intram la pauza macar cu un 0-0”.
Anatoli Demianenko, „secund” la Kiev:
„Suntem multumiti de rezultat, dar echipa calificata se va stabili la Kiev. De la noi remarc intreaga echipa, care a jucat bine, in timp ce de la gazde mi-a placut Eugen Trica”.
Florin Cernat, mijlocas Dinamo:
„Dinamo Kiev a fost mai buna, ne-a iesit perfect presingul si contraatacul. In ce ma priveste, stiam de la Kiev ca nu voi intra din primul minut, pentru a evita reactia publicului, foarte inflacarat”.