Noroc că translatorul oficial a mai dres busuiocul, a spus Podgorica în loc de Pristina. Oricum, gazdele s-au prins de gafa serioasă de diplomație, iar pe contul oficial de Youtube al guvernului, a fost tăiat sunetul când Dăncilă spune Pristina în loc de Podgorica. Și culmea e că Pristina e capitala Kosovo, stat nerecunoscut oficial de România!
Capitală de provincie
Podgorica are o populație și un parfum de oraș provincial, cu tot respectul. 160.000 de locuitori, o capitală în renovare, cu clădiri noi de sticlă sau ansambluri rezidențiale menite să mai șteargă din cenușiul blocurilor de pe vremea când urbea se numea Titograd, denumire avută între 1946 și 1992, o odă închinată lui Iosif Broz Tito, fostul conducător al Iugoslaviei. „Podgorica aduce cu Râmnicu Vâlcea, e mai liniștită decât Clujul meu natal, auzi râul Moraca susurând și trebuie să te ferești din calea automobiliștilor, care sunt cam teribiliști”, a povestit Cristina Laslo, handbalistă româncă aflată sub contract cu Buducnost, una dintre forțele Europei în domeniu.
Cu euro pentru Euro
După diviziarea Iugoslaviei, muntenegrenii au îmbrățișat marca germană, apoi când s-a dus și ea, au preluat direct moneda euro, cu toate că nu sunt membrii UE. Dar vor să fie. Pentru a facilita turismul care a crescut ca voinicul din poveste în ultimii ani și a-i obliga pe șefii Comunității europene să-i introducă la masa UE, localnicii muncesc de zor să dea o față modernă țării. Se construiește într-o veselie, mai ales că munții sunt plini de piatră. Stâncile sunt remodelate în zonă și se construiesc autostrăzi. Precum cea din apropierea capitalei, care să facă legătura cu Belgrad, trei uriași piloni de piatră atrăgând atenția în mod deosebit. Plus că muntele este scobit în continuu, sunt tuneluri de toate mărimile și formele. Asta că tot se vorbește de autostrada care să lege Bucureștiul de Valea Prahovei.
Fabrică de încasat bani
Orașul nu abundă în puncte de atracție, dar are câteva piese de rezistență. În interior, podul Millenium, de 7 milioane de euro, inaugurat în 2005, Turnul cu Ceas din centrul vechi, podul peste râul Ribnica și Catedrala Învierii lui Hristos, din piatră albă, impresionantă, cea mai mare catedrală ortodoxă din Balcani. E maiestuoasă în afară, înăuntru e pictată cu sfinți, dar și cu oamenii care au pus umărul, a se citi banii și relațiile, să o ridice.
Mai sunt zone atractive în afara capitalei, de la cascada Niagara, chiar și au numit-o localnicii, bineînțeles o copie în miniatură, la mănăstirea Ostrog. Nu mai vorbim de stațiunile de la marea Adriatică, Kotor, Budva, Sveti Stefan și Herceg Novi, care fac mai lesne trecerea spre Dubrovnikul croat. Acelea sunt pline de oameni vara, ele au oferit renumele țării, au magnet pentru banii turiștilor. Iar prețurile sunt cam ca la noi, mâncarea e bună și porțiile sunt mari spre uriașe, iar vinăriile te îmbie să le treci pragul, existând tot felul de istorii ale lor.
Muntenegru în cifre:
– Salariul lunar mediu net – 442 de euro
– Hotel 3 stele – de la 55 de euro/noapte
– Masă restaurant 3 feluri/2 persoane – 25 de euro
– Apartament 2 camere în centrul orașului – 285 de euro/lună
– Bază (electricitate, încălzire, apă, gunoi) apartament 2 camere – 98 de euro
– Benzină – 1,3 euro
– Bilet de autobuz – 0,8 euro
– Lapte 1 litru – 0,8 euro
– Bere locală – 0,8 euro
– Țigări – 3 euro
– Pâine – 0,8 euro
– Abonament lunar la sala de fitness – 31 de euro
CITEȘTE ȘI:
Muntenegru – România, în Liga Națiunilor (marți, ora 21:45). Echipa probabilă