ComenteazăWBC light heavyweight champion Adonis Stevenson (24-1, 20 KOs) defeated Andrzej Fonfara (25-3, 15 KOs) in a tougher than expected 12 round unanimous decision at the Bell Centre in Montreal, Canada. Fonfara knocked Stevenson down in the 9th round from a left-right combination. Stevenson dropped Fonfara down twice in the fight in knocked him down with a left to the head in the 1st round, and a left to the body in the 5th. The final judges scores were 115-110, 115-110 and 116-109.
Stevenson looked tired and hurt in the 9th after getting knocked down by Fonfara. However, he was able to clinch his way out of the round.
Read more at https://www.boxingnews24.com/2014/05/charlo-defeats-ota/#v1UR0ObQJhxR1Qlo.99
WBC light heavyweight champion Adonis Stevenson (24-1, 20 KOs) defeated Andrzej Fonfara (25-3, 15 KOs) in a tougher than expected 12 round unanimous decision at the Bell Centre in Montreal, Canada. Fonfara knocked Stevenson down in the 9th round from a left-right combination. Stevenson dropped Fonfara down twice in the fight in knocked him down with a left to the head in the 1st round, and a left to the body in the 5th. The final judges scores were 115-110, 115-110 and 116-109.
Stevenson looked tired and hurt in the 9th after getting knocked down by Fonfara. However, he was able to clinch his way out of the round.
Read more at https://www.boxingnews24.com/2014/05/charlo-defeats-ota/#v1UR0ObQJhxR1Qlo.99
Am crezut în Lucian Bute. În inteligenţa lui din ring, în viteza de execuţie şi, mai ales, în devastatorul upercut de stânga la ficat, lovitura „patentată” în boxul românesc de marele Francisc Vaştag. M-am certat cu prieteni sau cu colegi ori pe forumuri, inclusiv străine, cu toţi cei care îl vedeau, mai degrabă, un boxer „făcut” şi nu „născut”, unul protejat de adversarii redutabili printr-un strălucit management al carierei lui profesioniste. De la bătaia – că doar înfrângere nu-i pot spune – luată de la Carl Froch (foto), de la care, în 26 mai se împlinesc deja doi ani, încă nu-mi pot reveni din dezamăgire. După cum nici Lucian nu pare a putea să mai revină la statutul de altădată. Şi nici în ring, de fapt.
N-am să înţeleg niciodată cum un antrenor ca Stephane Larouche putea avea acel aer atât de calm, de om plictisit aproape, la finele rundei a doua, când Bute a simţit prima oară forţa brută din pumnii lui Froch în acea partidă cumplită de acum doi ani. Şi nu pot pricepe cum de i-a trecut prin minte aceluiaşi Larouche să-l întrebe pe Bute – încă era, totuşi, campionul ”en-titre” – dacă n-are cumva chef să abandoneze, după trei reprize. Şi ce a fost în mintea lui Bute când a putut crede că bărbia lui ar putea încasa loviturile lui Froch, de parcă ar fi avut antecedente atât de rezistente încât să-şi permita un asemenea risc.
Oare n-a văzut Lucian adevăratul masacru la care, în ianuarie 1973, un pugilist fenomenal ca Joe Frazier, campionul mondial din acel moment, a fost supus de forţa unui George Foreman care l-a trimis la podea de şase ori în primele două reprize? Ori s-a crezut, oare, pentru o clipă, Cassius Clay alias Muhammad Ali în istoricul meci de la Kinshasa, contra aceluiaşi Foreman, din octombrie 1974, când corzile, dar şi capacitatea de a „duce” loviturile dure ale adversarului i-au asigurat istorica victorie a celui considerat ”The Greatest”? Bute ar fi putut să reţină măcar propria ispravă, când a fost la câteva secunde de a-şi pierde centura în faţa lui Librado Andrade, chiar cu 4 ani înainte de a i-o ceda lui Froch, fiind scutit de un KO în ultima rundă doar de indulgenţa unui arbitru prietenos.
Nicio clipă nu mi-a trecut prin cap că-l voi vedea pe Froch mai rapid decât Lucian. Ştiam că e un ciolănos cu cap tare şi lovituri de baros, dar nu viteza era atuul lui. Iar asta se văzuse şi in meciul cu Andre Ward, unul dintre cei mai supraestimati boxeri de la supermijlocie, un pugilist anost, dar,…dar… cu extrem de multă inteligenţă în ring. Ward ştie perfect să-şi ascundă defectele şi punctele vulnerabile tocmai sub amplificarea unor calităţi – două-trei, câte are – ce-l fac să pară inexpugnabil.
De doi ani, însă, Bute nu mai e el însuşi. Ca boxer, nu ştiu ca om, necunoscându-l personal. Ringul pare deja o sursă de angoase pentru el, nicidecum o arenă în care gladiatorul din campionul de altădată abia aşteaptă să urce pentru a-şi înfrunta adversarii. Nici nu ştiu cine – dintre numele mari ale supermijlociilor sau semigreilor – ar mai vrea să boxeze cu Bute. Să se coboare, adică, la o cotă aşa de mică precum e cea a lui Lucian în clipa de faţă.
Acum vreo trei ani, era rândul lui Bute să nu se coboare la nivelul unui boxer promiţător, dar deja cam bătrâior, 33 de ani, pe atunci. În plus, bărfele şi controversele din jurul preferinţelor sexuale ale acelui pugilist păreau că vor arunca într-un derizoriu băşcălios însăşi ”bărbăţia” din ring a românului. ”Iar se va spune că îmi aleg adversari de mâna a doua”, s-a justificat românul şi a mers înainte, ca berbecul, spre dezastrul cu Froch.
Astăzi, pugilistul acela „de mâna a doua” este unul dintre ”regii” de la semigrea, un adevărat ”mister KO”, ridicat în slăvi de toţi specialiştii. Adonis Stevenson (foto) e numele lui, iar pe 24 mai îşi va pune în joc centura versiunii WBC, pe care o deţine, în faţa americano-polonezului Andrzej Fonfara. Şi nu pot să nu mă găndesc: oare Lucian şi-ar mai fi dorit să urce acum în ring împotriva lui Adonis? Spre binele lui, eu sper că nu!