Comentează„M-am întâlnit cu omul care voia să-l cumpere şi ne-am oprit în faţa notariatului, înainte să semnăm actele, ca să număr banii. Eram în maşină când, dintr-o dată, au apărut ca din senin doi miliţieni. Ne-au zis să coborâm imediat şi ne-au aşezat cu mâinile pe capotă, percheziţionându-ne ca în filmele americane. Am crezut că mă arestează. Ne bănuiau că schimbam ilegal valută. Până la urmă, m-au recunoscut şi i-am lămurit despre ce e vorba. Apropo, în 1986, când am luat Cupa Campionilor cu Steaua, am primit un ARO. Peste 5 ani, când am cucerit trofeul cu Steaua Roşie, sârbii m-au premiat cu 300.000 de mărci”, a mai povestit Belodedici.
Înainte de plecarea din România, a mai avut un hop: strângerea banilor! Şi nu putea risca nimic. Tot o minciună l-a ajutat să depăşească şi acest prag.
„Cel mai greu mi-a fost să strâng valuta pentru plecarea în Iugoslavia. Aveam destui lei la Casa de Economii. Am scos o dată 50.000, apoi încă 100.000 de lei. Aştia erau o parte din banii pe care i-am scos din vânzarea ARO-ului oferit de comunişti după ce am luat Cupa Campionilor Europeni, în 1986. Imediat, m-au chemat la club să mă intrebe de ce am nevoie de atâţia bani lichizi. Incredibil, aveau ochi şi urechi peste tot. I-am minţit că vreau să cumpăr un apartament în Bucureşti, pentru familie, unde să stea mama şi sora mea. Au înghiţit-o!”, şi-a amintit Belo.
”Am apelat apoi la bişniţari să schimb leii în dolari. Erau vreo 20.000. Cu suma asta am plecat. Mai aveam 50.000 de lei la CEC, dar mi-a fost teamă să-i mai schimb. Aşa că am făcut un gest de bine, cum se zice: i-am oferit unui prieten, să-şi cumpere casa. M-am întâlnit cu el şi stă şi acum în ea”, a mai povestit Belodedici.