SportNews.ro: Care este primul lucru la care vă gândiţi când vă amintiţi de World Cup 94?
Dorinel Munteanu: Pentru mine a fost primul Campionat Mondial la care am participat. Îmi amintesc momentele frumoase de după victoriile noastre, oamenii care ieşeau în stradă să sărbătorească în Piaţa Universităţii din Bucureşti şi în toate oraşele din ţară. În acel moment nu am realizat ce a însemnat această performanţă pentru fotbalul românesc.
Puteam câştiga titlul mondial? Aşa aţi declarat cândva…
Este greu de spus. Noi am avut foarte mult ghinion în partida din sferturile de finală cu Suedia. Dacă treceam de scandinavi, în semifinale cu Brazilia se putea întîmpla orice. Sud-americanii ar fi avut un meci mult mai greu cu noi decît împotriva nordicilor.
Ce echipă a fost mai bună, Steaua 1986 sau România 1994?
Eu nu vreau să intru în polemică. Părerile sunt împărţite. La nivel de club, Steaua a obţinut performanţa maximă. În opinia mea, nu poţi compara o echipă de club cu echipa naţională. La nivel de club, Steaua a obţinut performanţa maximă. Pe de altă parte, la nivel de echipă naţională, noi am obţinut cea mai bună performanţă. Foarte puţine echipe pot învinge Argentina, una dintre favoritele fiecărui Campionat Mondial.
Este adevărat că liderii naţionalei au vrut să-l dea afară pe Iordănescu după amicalul cu Suedia (1-1) din cauza pregătirii dure?
Eu nu ştiu nimic despre acest lucru. Nea Puiu ne-a cerut să nu pierdem acest joc. Era 1-0 pentru Suedia şi ne rugam ca Hagi să facă ceva să egaleze.
Ce primă aţi luat pentru calificarea la Campionatul Mondial şi pentru calificarea în sferturi?
Am primit un Mercedes din partea lui Viorel Păunescu şi aproximativ 70.000 de dolari de la Federaţie.
De ce nu ne mai calificăm de atâţia ani la Campionatul Mondial?
Sunt foarte multe cauze, infrastructura slabă, lipsa jucătorilor şi a antrenorilor de valoare. Nu poţi să le ceri antrenorilor de la juniori să scoată jucători de valoare, fără să le asiguri un salariu decent. Este o situaţie foarte grea în fotbalul românesc.
Ne calificăm la Euro 2016?
Suntem obligaţi să ne calificăm. Nu avem voie să ratăm calificarea într-o grupă cu Grecia şi Ungaria. Grecii vor trece printr-un schimb de generaţii şi câţiva jucători mai vârstnici se vor retrage.
Dorinel Munteanu despre…
Cantonamentul dinaintea Campionatului Mondial: ”Nu pot să uit cantonamentul de la Bormio, pentru că a fost o lună foarte grea, dar care ne-a ajutat enorm la Campionatul Mondial, la pregătirea fizică , deoarece ne-a dat forţă să alergăm pe toată durata partidelor”
Colaborarea cu Selymes: ”Noi ne-am cunoscut la Dinamo. Pentru mine, Tibi nu a fost doar coleg, ci şi un prieten deosebit, cu care ţin legătura în continuare. Am îmbinat calităţile mele, spiritul de sacrificiu şi pasele pe care i le dădeam cu viteza lui deosebită”
Partida împotriva Columbiei: ”Nea Puiu şi stafful său ne-au oferit toate informaţiile despre adversar înaintea meciului. M-a impresionat gazonul impecabil şi stadionul de 100.000 de locuri. Majoritatea spectatorilor erau suporteri columbieni şi purtau peruca lui Valderamma. Tribunele erau colorate cu roşu, galben şi albastru, pentru că aceste culori coincid cu steagul Columbiei. La acest meci au impresionat Hagi şi Răducioiu. Înaintea turneului final, Columbia era indicată de Pele drept favorita turneului final. Acest lucru ne-a motivat în plus.”
Meciul cu Elveţia: ”Partida care ne-a readus cu picioarele pe pământ. A fost cea mai slabă evoluţie de la Campionatul Mondial. Stadionul era acoperit cu un balon, ceea ce sporea căldura infernală. Este un joc pe care aş fi vrut să-l uit.”
Partida contra SUA: ”Înaintea meciului, asupra noastră era o presiune foarte mare, creată de rezultatele din grupă, cât şi de şansa pe care o aveam să ne calificăm în optimi. Eram foarte stresaţi. Era o căldură infernală, de peste 40 de grade. Nea Puiu a decis să joc pe banda dreaptă, alături de Dan Petrescu. În timpul meciului, îl întrebam cine să se ducă să ia apă. Iordănescu ne-a interzis să bem apă în timpul meciului, de teamă ca americanii să nu fi otrăvit apa! După meci, i-am văzut pe oamenii care au ieşit în stradă în toată ţara şi pe preşedintele Ion Iliescu care ne-a felicitat.”
Meciul cu Argentina: ”A fost cel mai bun meci din istoria echipei naţionale. Înaintea meciului, argentinienii erau afectaţi de faptul că Maradona fusese suspendat pentru dopaj. < Partida cu Suedia: ”Un meci pe care aş vrea să-l uit, datorită ghinionului pe care l-am avut, la golul blestemat al lui Kennet Andersson, care ne-a egalat cu un minut înaintea finalului prelungirilor. Este adevărat că şi noi am egalat la 1 cu un minut înaintea pauzei. Nu am coşmaruri cu portarul suedezilor, Ravelli. Iordănescu a procedat bine că nu l-a schimbat pe Prunea în timpul meciului. Portarul nu se schimbă în timpul meciului. Dacă era să-l schimbe, nea Puiu trebuia să-l titularizeze pe Stelea” Căldura din timpul meciurilor şi recuperarea: ”Era o căldură infernală. Mi-aduc aminte de temperatura de pe stadionul < Prezenţa soţiei şi a fetei sale la Mondial: ”Simona a fost cu mine în America. Soţiile jucătorilor au fost cazate la alt hotel. Fetiţa mea, Bianca, avea trei ani, dar nu a venit, a rămas acasă la bunici. Mai joacă tenis, dar doar de plăcere” Tricourile de la Campionatul Mondial: ”Am păstrat toate tricourile de la meciurile Campionatului Mondial. Nu puteau lipsi din colecţia mea. Am mai luat şi câteva suveninuri” Condiţia fizică a lui Stelea: ”Când făceam pariuri, era primul la alergări. Și la rezistenţă era printre primii. Era genul lui Bănel Nicoliţă” Greşeala lui Prunea la golul lui Andersson: ”După meci, el a fost foarte afectat, dar nici un coleg nu l-a certat. Poate că nea Puiu l-a certat în particular. Nu a avut probleme apoi nici cu suporterii lui Dinamo” Somnul dinaintea meciurilor de la Mondial: ”Înaintea meciurilor, adormeam foarte târziu. Dormeam câte 4-5 ore pe zi, mai ales la prânz” Penaltyurile ratate cu Suedia: ”Belodedici şi Dan Petrescu erau cei mai buni executanţi de penaltyuri la antrenamente, presiunea din timpul meciului îşi pune amprenta. Și cei mai mari jucători au ratat penaltyuri. Cel mai bun exemplu sunt penaltyurile ratate de Baresi şi Baggio în finala cu Brazilia” Rejucarea meciului România – Argentina: ”Nu ştiu nimic despre acest proiect. După arestarea lui Gică Popescu, a intrat în impas. El era cel care trebuia să se ocupe de organizare” Investiţia la Reşiţa: ”Deocamdată nu intenţionez acest lucru, poate pe viitor” Perioada la Mordavia Saransk: ”A fost o experienţă foarte frumoasă şi am rămas în relaţii bune cu conducătorii clubului” Locul 3 al României în clasamentul FIFA din 1994 şi locul pe care îl ocupă echipa actuală: ” Nu se poate face o comparaţia între jucătorii de azi şi Generaţia de Aur. Fotbaliştii actuali nu ar avea loc nici în lotul Generaţiei de Aur. 70.000 de dolari şi un Mercedes a fost recompensa primită de jucătorii naţionalei pentru performanţa de la World Cup 1994 Simona Munteanu, soţia lui Dorinel: ”Când are meci, mă rog şi citesc din Biblie” Simona şi Dorinel Munteanu se cunosc de 26 de ani. ”Ne înţelegem foarte bine. Atunci când sunt mici neînţelegeri, el face primul pas înapoi şi îi pare rău că s-a certat. Ne cunoaştem de atâta timp, asta ne ajută să trecem repede peste unele mici discuţii inerente de familie”, explică Simona Munteanu. ”Îmi este imposibil să urmăresc un meci de fotbal. Emoţiile pe care le am pentru soţul meu sunt foarte mari. Când el are meci, mă retrag într-o cameră şi să citesc din Biblie. Doar aşa mă pot linişti”, spune consoarta lui ”Munti”. ”Este o fire energică şi chiar explozivă, aşa cum îl cunoaşteţi şi ca antrenor”, explică Simona. Se alintă ”Papi” şi ”draga mea” Simona şi Dorinel se alintă reciproc ori de câte ori au ocazia să o facă. ”El îmi spune mie, ”draga mea, iar eu îi spun ”Papi”. De fiecare dată când ne întâlnim, singurul lucru pe care mi-l doresc este ca el să-şi închidă telefoanele şi să uite total de fotbal”, a mai spus Simona. Cei doi soţi au o fată, pe nume Bianca (23 ani). S-a anunţat că a murit în accidentul aviatic din 1995 În dimineaţa zilei de vineri, 31 martie 1995, la ora 9.10, aeronava “Muntenia” a companiei Tarom, care zbura pe ruta Bucureşti – Bruxelles, se făcea praf şi pulbere pe câmpul de la Baloteşti, omorând pe loc 60 de oameni. Cu două zile înainte, Dorinel Munteanu jucase pentru România împotriva Poloniei (2-1), în preliminariile Euro 1996, alături de Tibi Selymes, coechipierul său de la Cercle Bruges (Belgia). Pe 31 martie 2008, Libertatea făcea o dezvăluire senzaţională: “Munti” şi coechipierul său au evitat “la mustaţă” să se afle în avionul morţii! “Când aveam miercuri acţiune la naţională, eu şi Tibi alegeam să ne întoarcem în Belgia în ziua următoare. După partida cu Polonia am prins ultimele bilete în avionul de joi. Dacă nu am fi găsit pentru ziua aceea, am fi luat pentru vineri, chiar la cursa aia blestemată”, a dezvăluit Dorinel Munteanu. Soacra lui şi-a revenit cu greu din şoc Mama lui a fost femeie de serviciu Dorinel s-a născut la Grădinari (judeţul Caraş Severin) şi nu a avut o copilărie cu lapte şi miere. “Maică-sa, Maria, era nemţoaică la origine, Berger era numele ei de fată. A fost o femeie cinstită şi vrednică, dar amărâtă. Lucra femeie de serviciu la şcoala din sat”, a declarat localnicul Gheorghe Creiniceanu pentru Libertatea în 2008. Mama lui “Munti” a murit în 1991, după ca a făcut aprindere la plămâni, când încă nu împlinise 61 de ani şi băiatul ei tocmai debutase la naţională. Mergea la meciuri în portbagaj Mihai Mărăşescu, profesor de sport în Grădinari, a povestit că, în copilărie, Dorinel Munteanu făcea orice pentru pasiunea lui, sportul: “Îşi dorea atât de mult să facă sport, încât atunci când mergeam în deplasare la unele meciuri de fotbal se arunca direct în portbagajul Daciei cu care plecam! Se buluceau câte zece în maşină, dar Dorinel alegea mereu portbagajul. Îi plăcea lui acolo!”, a declarat Mărăşescu pentru Libertatea în acelaşi an. Falimentar în afaceri Dacă în cariera de fotbalist şi de antrenor a avut succes, lui Dorinel Munteanu nu i-a mers prea bine în afaceri. În 2004 s-a asociat cu Aurel Marinescu, impresarul său, şi a înfiinţat firma de transport de mărfuri Munti Spedition SRL, care a dat rapid faliment. Ulterior, antrenorul Oţelului Galaţi a cumpărat un teren lângă lacul Trei Ape, pe care vroia să construiască un complex cu hotel şi căsuţe din lemn, dar proiectul a eşuat. Pasionat de şah, pescuit şi vânătoare Dorinel Munteanu e unul dintre tehnicienii care pune mare accent pe tactică. Pasiunea pentru strategie o are din copilărie. Mihai Mărăşescu, fostul lui profesor de sport, dezvăluia pentru Libertatea în 2008: “Era în echipa de şah a şcolii din Grădinari. I-a plăcut la început, dar se supăra dacă pierdea câte o partidă şi nu mai scoteai o vorbă de la el cu orele, aşa de îmbufnat era. Până la urmă, a ales bine şi s-a concentrat spre fotbal”. În afara şahului, Dorinel este pasionat şi de vânătoare şi pescuit. ”Pentru mine, vânătoarea şi pescuitul sunt modul ideal de a mă relaxa după meciuri. Când am timp liber, profit de orice moment să vânez şi să pescuiesc. Nu am preferinţe. Pescuiesc orice, crap, păstrăv, ştiucă, la Dunăre sau la râuri, la mine la Caraş. Nu pescuiesc niciodată în rezervaţii”, a declarat ”Munti” pentru SportNews.ro. Carte de vizită Dorinel Munteanu Data naşterii: 25 iunie 1968
Cum s-au cunoscut: ”El era jucător la Metalul Bocşa, din localitatea de unde eram eu. Printr-o verişoară, mi-a transmis că vrea să mă cunoască. Aflasem că e fotbalist, iar în clipa în care ne-am întâlnit i-am spus foarte clar că nu mă interesează o relaţie pasageră. Ne-am plăcut reciproc”. Întrebată dacă nu i-a fost greu mereu departe de un soţ întâi fotbalist, apoi antrenor, Simona afirmă: ”Ba da! Dar nu avem ce face”. Ultima vacanţă împreună: ”În Mauritius şi Dubai!”.
Ce-i cu povestea cu anunţul cum că a murit în accident? Tot Dorinel răspunde: “Da, a fost o ştire la radioul naţional, unde au anunţat că şi eu, şi Tibi eram în cursa care s-a prăbuşit. Îţi dai seama ce a fost acasă, în sufletul familiilor noastre? Mai ales că nu existau telefoane mobile, să suni imediat şi să explici ce şi cum…”. Actualul antrenor al Oţelului a continuat: “Într-un final, am sunat de la sediul clubului Cercle Bruges, din Belgia. Am prins legătura acasă şi i-am liniştit pe toţi. Soacră-mea nu credea în ruptul capului că nu am fost în avion, chiar şi după ce mi-a auzit vocea. Aşa era de speriată! Dumnezeu să-i ierte pe toţi cei morţi atunci, că n-aveau nici o vină!”.
Înălţime: 1.70m
Post: mijlocaş central
Cariera ca jucător: Metalul Bocşa (1986-1987), FCM Reşiţa (1987-1988), FC Olt (1988-1989), FC Inter Sibiu (1989-1991), Dinamo (1991-1993), Cercle Brugge (1993-1995), FC Koln (1995-1999), Wolfsburg (1999-2003), Steaua (2003-2005), CFR Cluj (2005-2006), FC Argeş (2006-2007), FC Vaslui (2007-2008), Universitatea Cluj (2008), Steaua (2008), Universitatea Cluj (2009)
Meciuri/goluri: 529/80
Meciuri/goluri la naţională: 134/16
A participat la turneele finale de Campionat Mondial din 1994 şi 1998 şi la turneele finale de Campionat European din 1996 şi 2000.
Cariera ca antrenor: CFR Cluj (2005-2006), FC Argeş (2006-2007), FC Vaslui (2007-2008), Universitatea Cluj (2008), Steaua (2008), Universitatea Cluj (2009), Oţelul Galaţi (2009-2012), Dinamo (2012), Mordovia Saransk (2012-2013), Kuban Krasnodar (2013)
A câştigat titlul în sezonul 2010-2011 cu Oţelul Galaţi.