Pe terasa barului sau deschis recent in Ploiesti, Leonard povesteste lucruri numai de el stiute, de pe la inceputul carierei sale de boxer profesionist. Campionul mondial, omul care a facut mandra o natiune intreaga prin performantele sale, dezvaluie momente dramatice din viata sa. Acum, la ani buni distanta de atunci, dramele s-au transformat in povesti la gura sobei.
Cu un umor molipsitor, in fata unei cesti cu cafea, Doroftei incepe firul istorisirilor: “Am ajuns in Canada la 27 ani. Nici nu stiam pe ce lume sunt. Am facut cateva antrenamente alaturi de mai multi colegi, dupa care antrenorul ne-a aliniat in ring. Ne-a spus ca vom avea un sparring-partner greu de batut si a intrebat cine vrea sa se lupte cu el. Cine avea curaj trebuia sa faca un pas in fata. Toti au facut unul in spate! Eu habar n-avem ce se intampla, pentru ca nu intelesesem nimic din ce se vorbea pe acolo si am ramas pe loc. Apoi a aparut „Bestia”. N-am vazut asa ceva in viata mea! Era un negru mare, paros si urat! Am fost convins ca voi muri atunci, asa era de fioros. Ceilalti boxeri au fugit imediat din ring si m-au lasat singur acolo!”.
“Dadeam ca-n stanca! Degeaba. Eram plin de sange din cap pana-n picioare. Dar n-am cazut. Am inceput sa dau si eu. Usor-usor, l-am inmuiat. Desi nimeni nu credea, l-am invins la puncte. Nici mie nu-mi venea sa cred, dar ma jurasem ca daca nu-l bat, ma las de box. Daca ma dadea la pamant ma intorceam acasa. Doua saptamani m-a durut capul dupa ce m-am luptat cu Bestia. Dupa meci m-am dus la McDonald’s cu sotia si cu copiii. Ma intreba lumea ce am patit de arat in halul ala, iar eu le raspundeam ca l-am batut pe unul la box. Toti ramaneau masca: “Pai daca ai invins si arati asa, atunci cum arata ala pe care l-ai baut?!”. Acesta a fost momentul tensionat al carierei “leului” ploiestean.
lBarul “Doroftei Pub” se umple in fiecare seara. Are profil sportiv, fiind ornat cu tricouri ale nationalei de fotbal semnate de ”tricolori”, cu tablouri ale lui Hagi, Popescu, Mutu sau Chivu. Un coltisor al localului, transformat intr-un miniring de box, e rezervat campionului. Manusile, incaltamintea, sorturile sau tricourile lui Dorin tapeteaza peretii, alaturi de bucati de ziare ce-au surprins pasaje marete din cariera sa. Pe corzile ringului troneaza drapelul Romaniei. E steagul pe care Leonard l-a purtat dupa superba victorie de la Bucuresti cu Balbi. E manjit cu sange…
A oprit lucrarile la casa
Leonard si-a vazut visul cu ochii: a deschis in inima Ploiestiului barul ce-i poarta numele: ”E mandria mea, nimeni nu stie cat am muncit sa-l fac: nopti nedormite, cheltuieli mari, un chin. Sa fi vazut cum aruncau locatarii blocului cu apa fiarta pe muncitori! Au fost piedici, dar le-am trecut cu bine. Am slabit 5 kg in perioada in care am lucrat. Acum le-am pus la loc, am facut din nou burtica!”. Problema e ca ”Leul” a ajuns la fundul sacului cu banii: ”Am bagat mana in buzunar, am tot bagat, de-am ajuns sa ma gadil la glezne. Am oprit lucrarile la casa din Ploiesti. Astept sa inceapa barul sa scoata profit, apoi ma reapuc de ea”.