Dragoş Balauru, portarul care i-a apărat un penalty lui Zicu, e rapidist, dar s-a antrenat cu Steaua

 
Dragoş, ai devenit erou după ce ai apărat penalty-ul Timişoarei. Cum ai reuşit?
Toţi colegii îmi spuneau că Zicu va executa în dreapta, dar nu i-am ascultat. Am văzut că se uita insistent în acea direcţie şi mi-am dat seama că e ceva dubios. Am simulat un plonjon spre dreapta şi am sărit spre stânga, el şi-a dat se prea târziu seama de tertip şi a încercat să schimbe colţul, dar nu a mai putut.
 
Care au fost cei mai dificili adversari din acest sezon?
Cel mai mult mi-au dat de furcă Eric de la Gaz Metan Mediaş şi Bakary Sare de la CFR Cluj. Ambii şutează extraordinar, dar trebuie să recunosc că Eric loveşte foarte corect şi puternic mingea.
 
Spune-ne despre traseul carierei tale. Când ai început fotbalul şi la ce echipe ai jucat?
Am început fotbalul la 12 ani, la CSŞ Alexandria. Stăteam foarte aproape de stadion şi am făcut o pasiune pentru acest joc, pentru că şi fratele meu, Dan, juca şi el. La început erau jucător de câmp, dar el mă trimitea în poartă când exersam suplimentar şi aşa mi-am dat seama că vreau să fiu portar. Am fost apoi la probe la Rapid, le-am luat, dar părinţii nu m-au lăsat singur în Bucureşti, pentru că trebuia să stau într-un cămin. În clasa a X-a, am probe şi la Steaua şi am fost acceptat, dar mi-au spus că nu pot juca titular, deoarece sunt eram prea scund, aveam 155 cm. M-am antrenat doi ani de zile cu Ion Gabriel şi am jucat la echipa secundă a grupei la care evoluam, sub titulatura Liceul Mircea Eliade.
 
Cum ai făcut trecerea spre fotbalul mare?
Ultimul an de seniorat m-a prins la Şcoala de Fotbal „Nucet”, unde am debutat în Liga a IV-a Dâmboviţa. La selecţie m-am dus doar cu tata, fără să ştie nimeni altcineva, pentru că mai fusesem la Aripi Piteşti, dar mă refuzaseră pentru că eram prea mic. La Nucet am aveam deja 180 cm şi, după terminarea junioratului, am evoluat la AFC Filipeşti şi la Petrolul Videle, în divizia C. Ulterior, am fost remarcat de FC Snagov.
 
La Tg. Mureş cum ai ajuns?
De la Snagov, puteam ajunge la Rimini, în Liga a III-a italiană, dar s-a cerut o sumă foarte mare pe mine, ceva de ordinul sutelor de mii de euro. Am fost sunat de domnul Sabău şi acest lucru m-a ajutat să mă hotărăsc să vin la Tg. Mureş.
 
Cei găsit la echipa târgmureşeană?
S-au făcut schimbări foarte mari de lot faţă de anul promovării, dar atmosfera e una bună. Oamenii din cadrul clubului sunt profesionişti 100% şi acest lucru s-a văzut în evoluţia echipei. Îmi place şi oraşul, e foarte frumos, iar locuitorii de aici sunt deosebiţi. E bine că nu avem probleme mari cu banii aşa cum se întâmplă în alte locuri. Sper ca în sezonul viitor să fie mai bine decât în actualul.  
 
Ce nu ştii despre Dragoş Balaurul:
– Îi place mâncarea făcută de mama sa şi, deşi nu este gurmand, îi cere acestea să-şi facă ciorbă când ajunge acasă.
– Idolul său e Bogdan Lobonţ. „El a fost model meu. E un portar nu foarte înalt, care are nişte reflexe senzaţionale. Mi-a dat încredere că pot ajunge şi eu un fotbalist de nivel înalt. Aş vrea să îl întâlnesc şi să stau de vorbă cu el”, mărturiseşte portarul.
– Balauru simpatizează cu Rapid: „De mic sunt suporterul Rapidului. Mergeam pe stadion şi cântam imnul. Nu am fost niciodată în galerie pentru că sunt un tip liniştit. La Tg. Mureş stau în cameră cu Adrian Iencsi, rapidist de-al meu”.
– În timpul liber merge la film sau la biliard cu prietenii. Când este în vacanţă frecventează lacurile din jurul Alexandriei, unde pescuieşte.
– Dragoş nu are prietenă. „Acum nu am timp de altceva în afară de fotbal. Poate după ce se termină sezonul îmi fac şi prietenă”, glumeşte fotbalistul.
– Dragoş e fratele lui Dan Balauru, fostul fotbalist al lui Poli Timişoara din perioada 2002-2004. Mijlocașul dreapta, ajuns acum la 30 de ani, a reușit primul gol din acest mileniu pentru „alb-violeți” în Liga I (2-0 cu FCM Bacău, august 2002). După plecarea din Banat, Dan a mai trecut pe la Unirea Alba Iulia, Oțelul Galați, FCM Bacău, Unirea Urziceni, Dacia Mioveni, CS Otopeni, iar în prezent evoluează în divizia B, la CSM Rm. Vâlcea.
– Spune că numele l-a ajutat în carieră, pentru că e mai uşor de ţinut minte. „Toţi mă întrebau care e numele meu, deoarece credeau că e porecla. Sunt un balaur mai mic, nu sunt fioros”, spune Dragoş.
 

Urmărește-ne pe Google News