După ce a reprezentat România la FOTE 2015, Maria Rășină se pregătește de Mondiale. ”Eram convinsă că o să renunț. Am realizat, însă, că Dumnezeu mă ține aici cu un scop”

A început să schize la vârsta de 9 ani, pe când era în clasa a II-a. Biatlon practică de la vârsta de 14 ani. Profesoara de sport, Maria Colțea, a văzut în ea o fetiță ambițioasă și luptătoare și i-a pus schiurile în picioare, pe când era de-o șchioapă. I-a ghidat apoi pașii spre succes până în clasa a Vlll-a. Intuiția nu a înselat-o, iar Maria Luisa Rășină (17 ani) a ajuns o importantă sportivă, reprezentând România la Festivalul Olimpic al Tineretului European 2015 (FOTE), din Vorarlberg – Austria și Liechstenstein.

“Doamna profesoară mi-a propus să încerc acest sport, mintea mea de copil nu a stat pe gânduri și a intrat în joc făra alte rețineri. Anii au trecut, iar acest joc a început să dispară și să devină o performanță cu trecerea timpului. Prima antrenoare care mi-a pus pentru prima oară schiurile în picioare este Maria Colțea, apoi domnul  Gheorghe Gârbacea m-a antrenat și mă antrenează în continuare, la Centrul Național Olimpic de Biatlon. Sunt mândră de locul de unde provin, satul Măgura. De obicei copiii simpli, cuminți, de la țară, ascund un potențial nebănuit”.

Născută pe 14 august 1997, la Zărnești, județul Brașov, biatlonista legitimată în prezent la CSS Dinamo Râșnov, s-a clasat pe poziția 53 din 79 de participante, în proba de 6 km sprint, iar la 7,5 km pursuit a ocupat locul 44, din 58 de participante.

“Nu sunt mulțumită, dar am avut un timp bun după calculele antrenorilor, și, în opinia lor, a fost o cursă bună. Mă așteptam la mult mai mult, mai ales la proba de sprint. De obicei eram foarte tare la fugă, însă pur și simplu am avut o zi proastă. A doua zi m-am bucurat că am reușit sa urc 9 locuri și chiar să o bat pe una din colegele mele, care terminase înaintea mea. În țară eram prima, dar asta este, mă bucur că în această competiție am avut o creștere, iar la sfârșit am urcat în clasament. Mă așteptam la un loc mult mai în față, dar asta este, o să particip la Mondiale și sper să mă descurc mult mai bine”.

Recomandări

Primul tren nou cumpărat de România în ultimii 20 de ani s-a stricat a doua zi după inaugurare

În țară a obținut locul 1 la Campionatul Național și locurile 1 și 2 la Cupa Balcanică. S-a clasat în primele 3 în nenumărate concursuri naționale. La AlpenCup, din Italia, competiție ce a avut loc anul trecut în decembrie, s-a clasat în prima zi în primii 10, iar a doua zi în primii 20. A mai obținut locul al treilea la junioare, la Cheile Grădiștei, în vara lui 2014, într-o competiție la care au participat și concurente care merg la Cupa Mondială.

Tradiție de familie

Tatăl Luisei a practicat și el biatlon în tinerețe, însă a renunțat și i-a părut rău. Nu vrea ca fiica lui să facă aceeași greșeală.

”Părinții sunt primii care mă susțin. Tatăl meu a facut și el biatlon, dar s-a lăsat destul de tânar. Cred că mai mult a facut ski fond fără pușcă, deoarece atunci era mai greu cu armele. La biatlon concura mai puțin, chiar dacă ăsta era sportul pe care îl practica. Se descurca bine, antrenorii lui spuneau că avea unul dintre cele mai elegante deplasări pe schiuri, dar eu, din păcate, nu l-am moștenit (râde). Mersul meu se axează pe frecvență. Speră ca eu să ajung cât mai departe și el mă susține din toate punctele de vedere. Am o preferată în Cupa Mondială, Kaisa Makarainen. Chiar dacă fizicul și tenul nu ne aseamană, frecvența și tehnica ei mă fac câteodată să mă gândesc la mine”.

”În 2015 îmi doresc un rezultat mai bun la Mondialul din Belarus, pe 19 februarie, și sper să am rezultate din ce în ce mai bune la concursurile la care voi mai participa. Sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, să le trec cu bine”.

Kaisa Marakainen (32 de ani, foto sus) este o biatlonistă de origine finalandeză. Este deținătoare a trei medalii la Campionate Mondiale, dintre care una de aur, la Khanty-Mansiysk, în Rusia.

Recomandări

Vladimir Putin, primul discurs după ce Ucraina a folosit rachete ATACMS ca să lovească Rusia. Avertisment pentru Occident: „Întotdeauna va exista un răspuns”

Impresii din Austria

„Locația a fost foarte frumoasă, Austria o țară frumoasă, cu peisaje minunate. Organizarea a fost slăbuță, nu a fost ce mă așteptam. Pârtia, la noi la biatlon, în prima zi nu prea era bătută, iar traseul nu era amplasat cum trebuie, la fel și poligonul. Poligonul nu își avea locul acolo, a fost amplasat doar pentru acest concurs. Festivitatea de deschidere mi-a plăcut”.

Se antrenează mult, două ore sau două ore și jumătate dimineața și 1 oră și jumătate după-amiaza, plus înviorarea de dimineață, o jumătate de oră.

“La FOTE poate ai ocazia să participi doar o singură dată. Se organizează din doi în doi ani, în țări diferite, iar generațiile se schimbă. Anul acesta au participat generațiile 97-98, în anul 2017 vor participa generațiile 99-00. Am făcut multe sacrificii și poate mi-aș fi dorit și eu să merg în cluburi, la cumpărături sau în alte părți, dar mai mereu a trebuit să renunț”.

”Pedepsește-mă, dar nu îmi lua schiurile!”

Luisa dă dovadă de o mare pasiune pentru biatlon și pentru schi în general. Ar fi renunțat la orice, mai puțin la pasiunea sa.

”Când eram la începutul schiului, am făcut o prostie la școală, am rupt scaunul doamnei învățătoare. I-am spus tatălui meu: Bate-mă, omoară-mă, dar nu îmi lua schiurile”.

 Nu neglijează nici școala. A luat mențiune anul trecut, în ciuda faptului că învață prin cantonamente și mai lipsește de la școală.

Recomandări

Super-armele cerute insistent de Ucraina Occidentului și cum au influențat ele războiul. De la HIMARS la ATACMS, reușite și eșecuri I Analiză

“Este greu, dar mă descurc. Profesorii sunt multumiți și mereu mă dau exemplu colegilor. Am o colegă care îmi trimite lecțiile și învăț în cantonament. Anul trecut am reușit să iau mențiune. Lipseam destul de mult. Sper ca și anul acesta să fie cel puțin la fel de bun”.

A avut parte și de ghinion. În urmă cu doi ani a avut un accident grav în timpul unui concurs, în urma căruia a ajuns la spital. A căzut și arma a lovit-o în ceafă și braț.

 “Am fost tare speriată, atât eu cât și părintii. Eram convinsă că o să renunț. Am realizat, însă, că Dumnezeu mă ține aici cu un scop. Am suferit, dar sunt sigură că ceva bun e pus în joc pentru mine, altfel de mult trebuia să pun punct”.

 Își dorea să devină patinatoare

“Când eram mică, îmi doream să fiu patinatoare. Îmi plăcea să urmăresc la televizor, dar în zona de unde provin eu era mai greu să practic acest sport. Eram încântată de sporturile de iarnă și în momentul când antrenoarea mi-a propus să încerc schiul am fost foarte fericită.

Îmi doresc mult să reușesc în biatlon, dar mă axez și pe școală și voi da la poliție, sau poate la drept, indiferent dacă voi reuși în biatlon sau nu”.

Exemplu pentru fratele ei

Luisa mai are o soră mai mare, studentă, și un frate mai mic. Niciunul dintre ei nu a îmbrățișat lumea sportului. Luisa încearcă să îl învețe pe fratele ei mai mic, Leo, în vârstă de 9 ani, tainele schiului.

”I-am cumpărat frățiorului meu, Leo, niște schiurele și m-am decis să îl învăț. A fost foarte amuzant pentru mine să îl văd cum se enervează când cade, dar, în același timp, i-am admirat ambiția de a învăța. În perioada aceea erau mulți turiști și au fost foarte uimiți. Aveau impresia că sunt antrenoare și m-au felicitat, au dorit poze, ba chiar mi-au cerut să îi învăț și pe ei. Am avut un sentiment de mândrie și am observat că oamenii chiar mă apreciau foarte mult”.

Urmărește-ne pe Google News