ComenteazăAcum fix 20 de ani, Dan Petrescu (46 de ani) decidea partida cu SUA (1-0), gazda World Cup 1994. ”Burrsucul” marca golul victoriei care asigura calificarea României din Grupa A în ”optimi”. Actualul antrenor de la Al Arabi (Qatar) face confesiuni emoţionante şi descrie la milimetru cum a trăit înainte şi după lovitura de departajare irosită în ”sfertul” cu Suedia de la World Cup 1994. Toate mărturisirile au fost încredinţate jurnalistului Mihai Comşulea. Ziaristul timişorean a publicat, sub aripa ”Fotbal Vest” cartea ”I-au bătut la 11 metri. Loviturile de departajare, între agonie şi extaz”.
”Bursucul” a fost erou pe “Rose Bowl”. 100.000 de oameni în tribune. 1-0, gol Dan Petrescu, pe scurt. În poarta lor, Meola, cel care mai târziu s-a apucat de fotbal american. În noaptea de dinainte, ”Super Dan” dormise în bermudele norocoase pe care i le adusese soţia superstiţioasă.
REZUMATUL MECIULUI CU SUA, Grupa A, WORLD CUP, 26 iunie 1994
Dan, care a mai marcat şi la Coupe du Monde 1998, fiind singurul fotbalist de după război care a înscris la două turnee finale şi care a asigurat calificarea tricolorilor din grupă de pe primul loc, a bătut în State din din cupa cu amar.
20 de goluri din 20 de penalty-uri la antrenament
Să decriptăm trăirile unui fotbalist mare. Care a avut o ratare. Mare. ”În minutele precedente, extrem de grele, petrecute la mijlocul terenului, m-am simţit foarte bine, pentru cã aveam sentimentul cã pot sã înscriu, cu toate cã eram conştient cã s-ar putea întâmpla şi altfel. Îmi fãcusem şi o idee, în ce colţ sã bat, încã înaintea începerii execuţiilor. Cu o zi înainte, la antrenament, transformasem de 20 ori din tot atâtea lovituri”, povesteşte fostul fundaş dreapta, ultima dată antrenor la Dinamo Moscova. Stelea, Prunea şi Preda chiar se enervaseră, probabil!
”Golul egalizator, de 2-2, reuşit de suedezi în minutul 115, când puţini se mai aşteptau, le-a întãrit încrederea în forţele proprii. Pe când în tabãra noastră cea mai bună mutare, de moral, ar fi trebuit sã fie introducerea lui Bogdan Stelea în poartã. România mai beneficia de o schimbare şi sunt de părere cã pentru Prunea ar fi fost ideal sã fie înlocuit”, rememorează jucătorul de bandă.
Greşeală devoalată după două decenii: ”Nu m-a dus 100% decis să trag în dreapta mea”
Practic, deşi au trecut 20 de ani de la acel moment, ”SuperDan” îşi aduce totul aminte ca azi. ”Ne rugam sã câştigãm, eram disperaþi sã câştigãm, am fi dat orice sã învingem. şi-aşa rãmâne cea mai bună performanţã a României, dar o semifinală cu Brazilia ar fi sunat altcumva. Nu ştiu, dar parcã am avut ceva presimţiri de rău. Prea ne obişnuisem cu atmosfera aceea de turneu final, prea începuse sã ne placã, aşa încât un presentiment exista. Trăire care s-a amplificat pe parcursul loviturilor, care şi-au urmat cursul lor ciudat conform cãruia cel care rateazã primul de obicei câştigã”.
REZUMATUL ”SFERTULUI” CU SUEDIA, 10 iulie, WORLD CUP 1994, România – Suedia 2-2, 4-5 la loviturile de departajare
Face un EKG pe modul cum se bate de la 11 metri: ”Este esenţial sã te duci decis, sã ştii unde vrei sã plasezi balonul. Din când în când mai îmi venea sã schimb colţul”. Şi aici, recunoaşte el, a apărut greşeala: ”O spun în premieră: adevãrul e că nu m-am dus 100% sã trag spre dreapta mea. Oricum, eu sunt unul care cred în destin, şi poate cã dacã schimbam colţul, dădeam alãturi”.
”Am simţit ceva care nu am mai vrut să simt cât oi trăi”
Secvenţele de după irosirea penalty-urilor sunt delirante, amintirea sunt neclare, filmul s-a voalat: ”Nu-mi mai amintesc mare lucru din clipitele urmãtoare. Din ce am revãzut în imagini, am căzut pe gazon. Dar pot spune că am simţit ceva ce nu mai vrei sã simţi cât oi trãi”. De supărare, Dan şi soţia lui din acele vremuri, Dana, s-au izolat pe insula St. Thomas, din Caraibe. ”Două săptămâni am stat departe de lume, n-am fãcut nimic, pentru că nu mai eram bun de nimic, fiind total deprimat. M-am refugiat pe o insulă”. N-a răspuns decât la telefoane ce puteau fi de viaţă şi de moarte. Aproape că n-a vorbit deloc. Săracul Dan, amuţise!
”Aşa cum sunt, nedrepte uneori, fărã să reflecte jocul din acea zi, loviturile de departajare oferă, din păcate singura variantã rapidã de alegere a învingãtoarei. Trăim în secolul vitezei, când nu mai avem timp nici sã jucãm pânã la infinit, nici sã apelãm la rejucãri” – Dan Petrescu, în ”I-au bătut la 11 metri”
Camera distraţilor
În SUA, Dan Petrescu a stat în camera de cantonament cu Gică Popescu. Se mai jucau cărţi şi rummy până când venea antrenorul Puiu Iordanescu sau ”secundul” Ţiţi Dumitriu, disperat, să dea stingerea. Uneori rămanea şi ”Generalul” la taclale, prins de discuţiile cu elevii sai. Când Gică Hagi şi Dan Petrescu pierdeau la rummy, România câştiga a doua zi! Aşa s-a întâmplat înainte de victoria cu Argentina.
Avea şi are frică de avion
În acest an, România 94 a jucat un amical la Atena cu Grecia 94. Iar Dan a demonstrat că nu s-a schimbat. ”Bursucule, să vezi cu ce zburăm. Cum îţi place ţie!”. Era o flumă a organizatorului Gică Hagi. Aeronava avea numai 50 de locuri, frisoane pentru Petrescu.”Gică, ce băiat! Cum ai uitat să-mi spui tocmai mie că iei dăsta cu elice. Mai bine veneam cu maşina!”.”Ce, mă, ţi-e frică şi ţie acum? Lasă că stai lângă mine şi-ţi trece”, e a fost replica ”Regelului”.