Alături de fabrica de textile ITA, fabrica de spirt și drojdie Indagrara era un colos industrial al vremii. Oamenii aveau plătite asigurări sociale, primeau indemnizații consistente în cazul căsătoriilor și serveau masa de prânz la cantinele de la serviciu. Totul s-a sfârșit odată cu naționalizarea din 1948, iar baronul părăsea România pe bicicletă, fiind deposedat peste noapte de întreaga avere.
Echipa cartierului Bujac
Destul cu introducerea, revenim la fotbal. Din cele șase titluri de campioană, UTA a cucerit două cu Neumann la conducere (47, 48 – anul eventului campionat – cupă), două în anii imediat următori (50, 54 și încă o cupă în 53) și încă două la finalul deceniului șapte al veacului trecut (69, 70). Puțină lume știe, însă, că baronul mai avea o echipă. Era echipa fabricii Indagrara și acesta îi era și numele. În timp, formația drojdierilor a cunoscut diverse transformări organizatorice, stabilindu-se în cartierul Bujac, sub numele de Olimpia Indagrara și, de câțiva ani, Olimpia Bujac.
Stadionul ”Trei Colegi”
”Suntem o echipă de tradiție. Ne mândrim că avem origini nobiliare și am vrut să facem cunoscut acest lucru prin modul în care am împodobit microbusul echipei. Baronul Neumann are loc de cinste, pe ușa din față”, ne spune Petru Botiș, organizatorul de competiții al formației din al treilea eșalon județean, practic liga a șasea, pe care l-am găsit la teren, montând utilajul nou de irigare a terenului.
„Jucăm fotbal de plăcere, încercăm să găsim talente în cartier, așa cum au fost Botiș, Mârne și Panin, cu care UTA a promovat în prima divizie în 2002. De aceea am denumit stadionul «Trei colegi»”, se mândrește tatăl fundașului Sorin Botiș, căruia i-a predat președinția clubului. „Ne mândrim cu o tribună oficială cu fotolii în spatele porții, cu vestiare moderne și un bazin de recuperare după meciuri”, a adăugat, mândru, interlocutorul nostru.