Edi Iordănescu, antrenor licenţa PRO
Fotbal 
| Sport | Fotbal 
Comentează
| Sport | Fotbal Edi Iordănescu analizează pe toate feţele dilema care frământă Steaua: Lucian Sânmărtean
Actualizat pe 27 iul. 2014, 23:09
Comentează Sigur că sunt multe opinii despre rolul lui Lucian Sânmărtean în angrenajul Stelei, despre poziţia lui in teren. Fotbalul generează interes şi pasiuni şi fiecare are dreptul la opinii, însă lucrurile sunt mult mai simple decât par în acest caz.
Sânmărtean e un jucător matur, definit, de la care orice antrenor ştie ce aşteptări poate avea. Ştie plusurile pe care Lucian le poate aduce în joc, dar şi minusurile pe care acesta le are, şi aici mă refer în special pe faza defensivă.
Indiferent de poziţia lui în teren, rolul lui rămâne acelaşi, unul foarte important, el rămâne jucătorul capabil să schimbe oricând soarta unui joc. Însă este una să îl foloseşti în zona centrală, unde unghiul de joc este de 360 de grade, şi alta în banda stângă, unde unghiul de joc este de 180 de grade.
Plasat în zonă centrală el poate ajuta mai mult partea de construcţie, iar în zona laterală este mai predispus pentru acţiuni individuale dinspre exterior spre interior.
Lucian Sânmărtean nu este pentru prima oară când activează într-un modul 4-2-3-1, cum foloseşte Costel Gâlcă în acest moment. Din punctul meu de vedere, în acest sistem Lucian poate fi folosit în trei poziţii diferite. Mijlocaş central, cum a jucat sezonul trecut, mijlocaş în banda stângă cum juca foarte des la Vaslui, şi în spatele vârfului.
Poziţia lui în teren influenţează însă foarte mult fluxul, ritmul cât şi fluiditatea jocului.
Sânmărtean mijlocaş central:
PLUSURI
1 – poate participa la faza de iniţiere-creare.
2 – influenţează tipul construcţiei.
3 – influenţează ritmul construcţiei.
4 – este jucătorul care face legătura între compartimente.
5 – poate construi în multe momente fără opoziţie adversă directă.
6 – poate fluidiza jocul echipei.
7 – poate crea superioritate prin scoaterea unui adversar din joc, însă într-o zonă de risc ridicat.
8 – îşi poate folosi calitatea serviciului atât pentru un joc de pase scurte, cât şi pentru o pasă lungă, de principiu în spatele liniei adverse, care să pună în valoare jucătorii din compartimentul ofensiv.
MINUSURI
1 – nu are agresivitate.
2 – nu are plasament defensiv adecvat.
3 – nu recuperează mingi multe, fie prin duel sau anticipare.
4 – nu protejează zona din faţa fundaşilor centrali, nici prin forţă, nici prin talie.
5 – predispus să îşi asume riscuri, într-o zonă de risc.
Sânmărtean mijlocaş stânga:
PLUSURI
1 – jucător poziţional care poate mări aria de joc a Stelei, se simte comfortabil lipit de bandă pentru că joacă pe picior invers, este dreptaci.
2 – intră foarte bine pe piciorul drept şi dezechilibrează spre centru, deschizându-şi permanent unghiul de joc.
3 – poate iniţia o acţiune din zona laterală, pe care o poate finaliza cu pasă decisivă, fie pe culoar, în spatele liniei de fund sau în diagonală pentru intrările jucătorilor din partea opusă.
4 – poate iniţia acţiuni din bandă pe care să le termine cu finalizare directă, având capacitatea să îşi dezechilibreze cu uşurinţă adversarul în situatii „unu contra unu”.
5 – prin intrările permanente spre zona centrală eliberează în multe momente zona pentru fundaşul de bandă.
MINUSURI
1 – nu sprijină foarte mult fundaşul lateral pe faza defensivă, iar în cazul în care adversarul are un fundaş lateral ofensiv, pot apărea dezechilibre în acea bandă.
2 – pe momentul de tranziţie negativă îi este greu să se replieze în multe momente şi să îşi acopere zona pentru că intrările dese înspre zona centrală îl îndepărtează de zona lui.
3 – nu are acelaşi volum de joc ca şi în zona centrală.
4 – tinde să aglomereze jocul în multe momente spre zona centrală, pentru că nu este un echilibru între acţiunile luate spre centru şi cele lineare.
5 – puţine mingi aduse cu stângul din bandă de la nivelul careului spre jucătorii din faţa porţii, preferă să îşi poziţioneze mereu mingea pe piciorul drept, lucru care face să se piardă timing-ul.
Sânmărtean al doilea vârf:
PLUSURI
1 – poate interpreta foarte bine jocul între linii.
2 – abilitatea tehnică îi permite să se descurce în criză de timp şi spaţiu.
3 – are libertatea să acopere o arie mai mare de joc fără a dezechilibra echipa în momentul în care se pierde mingea.
4 – fiind poziţionat pe unghi deschis poate lua acţiuni individuale în număr mai mare.
5 – poate creşte numărul paselor decisive, în special, cele de penetraţie, pe culoare.
6 – este mai aproape de poartă şi poate încheia mult mai multe acţiuni cu finalizare.
7 – abilitatea tehnică şi imaginaţia dau echipei o doză superioară de imprevizibilitate.
MINUSURI
1 – nu mai are reactivitatea din tinereţe şi jucând într-o zonă cu densitate mare de jucători îl poate afecta.
2 – riscul mai multor contacte.
3 – posibilitatea adversarului de a-l bloca cu un marcaj în zonă bine interpretat sau chiar om la om.
4 – nu este util pentru momentele de presing a propiei echipe.
Concluzie:
Condiţia cea mai importantă este ca antrenorul să îl cunoască şi să-l înţeleagă pe Lucian. Poziţionarea lui în teren însă ţine de filozofia antrenorului, de strategia de joc, de adversar, de moment şi chiar de necesităţi.
Poţi într-un joc acasă, împotriva unui adversar modest, să joci chiar cu doi mijlocaşi de construcţie în zona centrală, iar unul dintre ei să fie Sânmărtean, însă acelaşi lucru nu este valabil într-un joc de Champions League.
Atunci e mult mai logic să ai lângă el un jucător defensiv sau chiar să îl urci al doilea vârf şi să joci cu doi mijlocaşi la închidere.
Un lucru este cert, că Lucian este un fotbalist cu mult potenţial, care are multe de oferit. Un jucător inteligent, conştient de calităţile şi rolul lui, în multe momente poate chiar capricios, însă extrem de util.
Jucătorii mari au personalitate puternică, iar într-o echipă valoroasă este nevoie de astfel de caractere, iar ele trebuiesc gestionate în folosul echipei.