Italia-Uruguay nu era doar un joc între două foste campioane mondiale, dar şi un meci de a fi sau nu fi în continuare la Mondiale.
Personal am mizat pe italieni. Nu m-am gândit doar la abilitatea lor de a gestiona bine jocurile cu miza foarte mare, la cultura lor tactic sau la echilibrul pe care îl au în joc. Ci şi la faptul că aveau două şanse din trei şi, cel puţin, la fluierul de start, nu era forţată să atace, să îşi asume riscuri, exact ce nu le place să facă.
Prandelli şi Tabarez s-au blocat reciproc
Ca şi abordare a jocului am văzut două echipe care au propus acelaşi sistem, 3-5-2. Pe faza defensivă ambele formaţii se transformau într-un 5-3-1-1, cu jucătorii de bandă făcând joncţiunea cu linia de trei fundaşi şi cu câte unul dintre atacanţi coborând la mijloc pentru a încerca o superioaritate numerică.
Rolul acesta le-a revenit lui Cavani, respectiv lui Immobile. În prima repriză, echipele au părut că nu se surprind deloc.
De remarcat, totuşi, decizia lui Prandelli de a începe jocul cu un modul preferat în ultima perioadă de campioana Juventus. Dar şi cu şase jucători de la ‘Bătrana Doamnă în primul 11.
Concluzia acestei decizii ne face să înţelegem că acesta a preferat omogenitatea, stabilitatea, garanţia relaţiilor de joc şi a sincronizarilor, lucruri de înţeles ţinând cont de miza partidei.
Când nu merge Pirlo, nici Balotelli nu se vede
Jocul în prima parte a meciului nu a fost unul de mare calitate. Echipele s-au arătat foarte puţin dispuse să rişte. Ritmul a fost unul mediu, cu puţine situaţii de poartă, transformat în multe momente în unul de uzură.
Echipe au fost foarte înguste, canalizarea jocului a fost în multe momente pe zona central, unde densitatea mare de jucători a făcut ca jocul să nu poate fi decongestionat spre zonele laterale mult mai puţin populate.
Cu toate că Italia a fost echipa care a dominat posesia în prima repriză, a făcut-o într-o manieră sterilă.
Dirijorul Pirlo nu a mai reuşit să îşi folosească serviciul excepţional, la fel şi Marchisio şi Veratti. Motiv pentru care cei doi atacanţi, Immobile şi Balotelli, în multe momente, nu au avut mingi prin care să fie puşi în valoare. Italia nu a fost periculoasă şi din cauză că nu a avut joc de profunzime.
De partea cealaltă, Uruguay, contrar necesităţilor, pentru că era obligată să câştige, a părut că se mulţumeşte să facă un joc de aşteptare. Fără riscuri, parcă la trecerea timpului. A dat impresia că mizează pe o sclipire din partea declor doi “ matadori” din avanposturi, Cavani şi Suarez.
De ce l-a scos Prandelli pe Balotelli
Repriza secundă a început în aceeaşi notă, cu toate că ambele echipe au schimbat la pauză. Schimbarile au adus modificări în plan tactic doar în modulul Italiei. Prandelli a renunţat la un atacant, Balotelli, şi a introdus încă un mijlocaş, Parolo.
A transformat sistemul 3-5-2 într-un 3-5-1-1, cu Veratti în rolul de a-l susţine pe Immobile, din poziţia de al doilea vârf. Dar care pe faza defensivă, Veratti forma un romb cu ceilalţi trei, deja, mijlocaşi centrali pentru a controla mijlocul terenului din punct de vedere numeric şi geometric.
Uruguay nu a reuşit să fie mai agresivă în momentele de posesie, nici pe debutul celei de-a doua reprize. Jocul decurgea în direcţia preferată de italieni, care nu dădeau semne c-ar fi avut probleme să absoarbă puţinele momente de presiune ale sud-americanilor.
Marchisio a fost eliminat prea uşor
Echilibrul s-a ruput în minutul 60, când Marchisio a comis un fault inutil la mijlocul terenului, pedepsit cu cartonaş rosu. Arbitrul este acoperit de regulament datorită nivelului la care italianul a ridicat piciorul, însă luând în calcul intensitatea loviturii şi importanţa jocului, cred că decizia a fost un pic pripită.
Din acel moment, sud-amercianii au preluat controlul jocului. Cu un om mai puţin, Italia s-a aşeazat pe două linii, a cedat total iniţiativa şi încercat să menţină remiza. Cu toate că uruguayenii aveau superioritate numerică golul decisiv a venit în urma unei faze fixe şi nu a unei acţiuni construite. Godin a dus Urguayul în optimi, iar Mondialul continuă fără trei campioane mondiale: Italia, Spania şi Anglia.