ComenteazăLibertatea: Îţi aminteşti când ai luat primul contact cu fotbalul?
Edi Iordănescu: Da. La vârsta de 5 ani, atunci când tatăl meu a început să mă ia la antrenamentele Stelei. E o amintire care va rămâne veşnic în memoria mea.
Te-a ajutat faptul eşti fiul lui Anghel Iordănescu sau ai avut de suferit din această cauza?
Sincer, cred că am avut mai multe dezavantaje. Cel puţin în cariera de jucător am simţit o presiune permanentă. La capitolul avantaje nu aş avea ce să enumăr, decât un sentiment de mândrie, pentru că am un tată care a reuşit în viaţă şi a făcut românii fericiţi, atât ca jucător, cât şi ca antrenor.
Eşti cel mai tânăr antrenor din istoria Stelei. Cum te-ai simţit când ai fost numit în funcţie?
Sincer, totul s-a întâmplat într-un timp atât de scurt, încât nu am avut timp să mă gândesc prea mult la mine. Echipa avea joc de Cupa României peste trei zile şi mi-am dedicat timpul pregătirii acelui joc. Să fii cel mai tânăr antrenor din istoria Stelei, este totuşi un lucru cu care te poţi lăuda, chiar dacă eu am asigurat doar o perioadă de interimat. Consider că am mult de muncit şi de progresat în această meserie şi că într-o zi voi reveni pentru mai mult de atât. Studiez intens de aproape patru ani de zile şi am participat la multe cursuri internaţionale de perfecţionare, deorece cred cu tărie ca doar documentându-te poţi progresa.
A făcut stagii de pregătire în Italia, Spania şi Anglia
Ai făcut stagii de pregătire în Italia, Spania şi Anglia. E greu să aplici în România ceea ce ai învăţat în străinătate?
Sunt cu siguranţă multe lucruri pe care le înveţi şi care îţi pot ajuta în cariera de antrenor, dar nu aş putea spune că toate ar fi compatibile cu fotbalul românesc. Aveţi un exemplu recent cu spaniolul Lopez Caro, care nu a confirmat la Vaslui, deşi e un antrenor cu o carte de vizită bună în Spania. Părerea mea este că nu a putut să se adapteze competiţiei din României.
Ilie Stan spunea ca a întâlnit câţiva jucători de prima ligă care nu ştiu să alerge corect şi a pierdut timp preţios ca să-i înveţe. Care sunt principalele probleme pe care le au fotbaliştii români?
Suferim foarte mult la nivel de copii şi juniori, de la infrastuctură până la tematica antrenamentelor. La noi un jucător de 17-18 ani este deficitar la multe capitole, în comparaţie cu un jucător din Spania, Anglia sau Italia, de aceeaşi vârstă. Subiectul e mult prea amplu şi nu aş vrea să-l aprofundez. Cert e că sunt lucruri pe care trebuie să le lucrezi la echipa de seniori, şi pe care ar fi trebuit, în mod normal, să fie puse la punct cu mult timp înainte.
Cât de diferiţi sunt ca antrenori Ilie Dumitrescu şi Marius Lăcătuş?
Nu îmi permit să fac o comparaţie între cei doi. Cred însă, cu tărie, că amândoi au mare potenţial în această meserie.
Aşa am considerat că e corect. Dacă m-aş fi gândit la partea financiară, cu siguranţă aş fi ales Galatasaray, dar am plecat la un drum împreună cu Marius Lăcătuş. Atunci când ne-am strâns mâna şi am hotărât să lucrăm împreună, pentru mine a fost un cuvânt dat, care trebuie respectat. A fost însă o onoare pentru mine faptul că Gică Hagi s-a gândit la mine şi poate că, într-o zi, voi avea ocazia să lucrez cu el.
Perioada petrecută la Bolintin Vale a fost benefică?
Cum te-a ajutat în carieră? E bine-venită această întrebare pentru că aşa vom clarifica şi acest aspect. S-a speculat foarte mult în jurul acestui subiect, care de fapt nu este adevărat. Eu am fost invitat de un amic acolo să văd un meci al echipei locale, iar când am ajuns la stadion am avut surpriza să dau peste presă şi să fiu asaltat cu întrebări referitoare la o posibilă colaborare a mea cu echipa locală. Nici nu s-a pus problema de colaborare, singura mea prezenţă a fost la acel meci, nu am antrenat nici măcar o oră acolo.
Meciul cu Lazio, din 1999, cea mai mare realizare ca fotbalist
Ai vreun regret în privinţa carierei de jucător?
Crezi că puteai realiza mai mult? Nu vreau să mă gândesc la ce a fost, pentru a nu avea regrete. Vreau să mă gândesc doar la viitor, la ce va fi de acum înainte. Am suferit două accidente grave, unul, care m-a ţinut departe de teren un an, şi al doilea, care mi-a şi marcat sfârşitul carierei. Aşa a vrut Dumnezeu să fie!
Poate fi considerat sfertul de finală de Cupa Cupelor, din 1999, contra lui Lazio, cea mai mare performanţă a ta ca fotbalist?
Da, cred că a fost cea mai mare performanţă. Panionios câştigase Cupa Greciei şi, practic, acela a fost cel mai bun an al clubului din întreaga sa istorie. Am fost eliminaţi în ”sferturi” de Lazio Roma, care a şi câştigat trofeul în acel an. Italienii aveau o echipă fantastică, cu jucători de superclasă.
Cum a fost să joci contra lui Mancini, Salas, Stankovic, Nedved, Vieri sau Mihajlovic?
Îmi aduc aminte cu plăcere şi de un episod foarte amuzant din acea vreme. În ziua premergătoare meciului tur, noi am efectuat primii antrenamentul oficial, iar pe finalul şedinţei de pregătire am făcut un joc-şcoală în care fiecare trebuia să atingă mingea de maxim trei ori, atunci când intra în posesia ei. După antrenament, am mers toţi la duş, după care am ieşit să urmărim puţin antrenamentul lui Lazio. Au făcut şi ei acelaşi tip de joc, doar că regula principală la ei era maxim o atingere la fiecare contact cu mingea. Ne uitam unii la alţii şi am căzut pe gânduri, când am văzut cu câtă fluiditate circula mingea la ei în comparaţie cu ce oferisem noi.
Cum se prezintă Steaua în acest moment? Care sunt şansele ca Steaua să câştige eventul?
Sperăm să începem bine returul şi cred cu tărie că, dacă se va întâmpla aşa, ne va ajuta foarte mult pe plan psihologic. Trebuie să vorbim separat despre fiecare competiţie. În ceea ce priveşte Cupa României, cred că şansele sunt destul de mari pentru câştigarea trofeului. Ne avantajează sistemul tur-retur în faza semifinalelor. Dacă într-un joc se poate întâmpla orice, când ai două meciuri la dispoziţie, în cele mai multe cazuri, echipa mai valoroasă merge în faza următoare. Referitor la campionat, lucrurile se complică un pic, pentru că în momentul de faţă nu mai depindem numai de rezultatele noastre. Pe lângă un traseu aproape perfect al nostru, avem nevoie şi ca adversarii direcţi să facă paşi greşiţi. Noi, sperăm şi credem în continuare în câştigarea ambelor trofee.
”Steaua s-a luptat cu Napoli, un club net superior”
Calificarea în ”primăvara europeană” a fost pierdută la Napoli sau au existat alte momente cruciale în acea campanie?
Nu la Napoli, ci în ”dubla” cu Napoli. Nu uitaţi că la Bucureşti am avut 3-0 în minutul 15 şi am rămas în 10 jucători. În cazul în care meciul se juca 11 contra 11, sunt sigur ca Napoli nu mai putea reveni, iar dacă câştigam la Bucureşti, practic rezultatul din retur nu mai conta. Cu toate acestea, la meciul din Italia calificarea a fost a noastră până în minutul 92.
Se putea obţine mai mult din partida de la Napoli?
Consider că jocul a fost pregătit perfect, ţinând cont de diferenţa dintre cele două echipe. Au fost voci care au spus că nu am avut curaj şi că trebuia să atacăm mai mult. E uşor să vorbeşti, mai greu e să argumentezi ce zici. Trebuie făcută o comparaţie între cele două cluburi. Uitaţi-vă la valoarea de piaţă a jucătorilor lor, uitaţi-vă la numărul de spectatori pe care îi are Napoli la fiecare joc de pe teren propriu în comparaţie cu noi. Nu în ultimul rând, bugetele, salariile şi infrastructura sunt total diferite. Ne-am bătut cu un club net superior din toate punctele de vedere şi eram la un pas să ne calificăm în detrimentul lor, doar prin organizare şi determinare. Performanţa în fotbal nu e o întâmplare.
Ce antrenor te-a impresionat în turul campionatului, prin modul în care şi-a aşezat tactic jucătorii în teren, i-a pregătit fizic sau a făcut o schimbare care a schimbat întreaga faţă a jocului?
Marius Lăcătuş.