EDI IORDĂNESCU SE ÎNTREABĂ: ”Poate produce Belgia marea surpriză?”
Am avut optimi spectaculoase, care au generat emoții mari pentru favorite, am avut prelungiri, penaltyuri, jocuri de un nivel ridicat calitativ și mult dramatism. Echipele care cel puțin din punct de vedere teoretic plecau ca și favorite, au controlat în mare măsură jocurile, însă în multe cazuri le-a lipsit eficiența, finalitatea în acțiunile intreprinse reușind să se impună pe final de joc sau chiar în prelungiri.
Dacă în faza grupelor am avut multe meciuri deschise, în care inclusiv echipele care plecau cu șansa a doua, au acceptat un joc deschis, un fotbal pozitiv, în optimi, outsiderii au cedat inițiativa și au încercat un fotbal reactiv, pragmatic. Au propus o organizare defensivă supraaglomerată, cu 10 jucători în multe momente sub nivelul mingi, încercând să rezolve problemele ofensive cu contraatacuri foarte rapide și verticale, direct pe poartă.
Această abordare din fericire, contrar așteptărilor, nu a redus nivelul de spectacol al jocurilor. S-a dovedit încă o dată că posesia prelungită nu garantează succesul și faptul că echipele mari, de tradiție, care au în componență jucători de mare valoare, pot avea probleme în a desface apărările bine organizate și supraaglomerate.
O ajută și banca de rezerve
Din punctul meu de vedere, Belgia are o generație de excepție, jucători cu o medie de vârstă foarte bună pentru marea performanță, care vin de la cluburi de top din Europa. Așadar, ”Drcaii roșii” întrunesc toate condițiile pentru a da lovitura la acest turneu suprem.
Este o echipă foarte bine articulată, echilibrată, forță (talie-gabarit), viteză, calitate tehnică, organizare de joc, responsabilitate și disciplină tactică. Sunt jucători cu un nivel ridicat de cultură tactică, jucători care reușesc să interpreteze într-un mod foarte corect planul tactic impus de antrenorul Marc Wilmots.
În ultimul joc din optimi, cu SUA, Belgia a arătat o forță ofensivă impresionată și, în special, faptul că are resurse, inclusiv, pe banca (Lukaku sau Mirallas sunt doar două exemple), jucători care pot schimba soarta unui joc. Naționala lui Wilmots nu este o echipă rigidă, poate să alterneze modul de construție, poate să propună o posesie prelungită atunci când e cazul, însă poate să imprime și viteză, și profunzime când jocul o cere. În plus, are talie și atunci când nu poate să rupă echilibru prin acțiuni de joc, o poate face din faze statice.
Caracteristicile principale ale naționalei Belgiei
1. Talie și gabarit.
2. Ax central puternic: Kompany – Van Buyten – Witsel – Fellaini – Origi.
3. Calitatea tehnică și inventivitatea lui De Bruyne, jucătorul dispus de obicei între liniile adversarului pe faza ofensivă.
4. Viteză și calitate în benzi: Pe zonele laterale propune jucători de dezechlibru, cu o tehnică foarte bună, dar și viteză.
5. Jucători de explozie: Hazard și Mertens pot face în orice moment diferența în situații de ”unu contra unu”.
6. O interpretare foarte coerenta a sistemului 4-2-3-1, cu mobilitate pe faza de construcție și multă responsabilitate pe faza de apărare, cu toți jucătorii preocupați să își respecte sarcinile postului, dispuși in slujba echipei.
7. Un echilibru bun între cele două faze ale jocului.
8. Momentele de tranziție pozitivă și negativă.
9. În ciuda mediei reduse de vârstă, au în componență jucători de la cluburile importante din Europa, obișnuitț cu jocurile cu miză mare.
Istoria nu e de partea ei
Istoria spune că ar trebui să ne așteptăm la o campioană mondială de tradiție, echipă importantă, cu greutate, fiind foarte mult timp de când o națională care nu a pornit favorită a câștigat un titlu mondial. Acum rămâne să vedem dacă Belgia are forța să producă marea surpriză. Urmează un meci foarte greu împotriva Argentinei, iar dacă reușește să depășească și acest obstacol, din semifinale orice devine posibil.