Edi Iordănescu, antrenor licenţa PRO
Fotbal 
| Sport | Fotbal 
Comentează
| Sport | Fotbal EDI IORDĂNESCU: „Semifinalele simetrice. Germania e principala favorită la titlu”
Actualizat pe 08 iul. 2014, 22:48
Comentează Din acest moment lucrurile sunt clare! Nu avem doar o luptă între două continente, Europa şi America de Sud, dar şi intre două filozofii de joc diferite din multe puncte de vedere.
Este clar că toate cele patru semifinaliste au jucători de mare calitate. Este greu, spre imposibil, să ajungi la un astfel de nivel fără să ai calitate, însă dacă atuul sud-americanilor este şi doza mare de entuziasm cu care abordează fiecare meci, de partea europenilor stă organizare de joc, echilibrul pe care îl arată, deprinderi provenite din disciplina tactică superioară.
Cracterisiticile jucătorilor diferă, entuziasmul şi fantezia sud-americană vor fi în contrast cu echilibrul şi cultura tactică europeană.
Brazilia-Germania
Din multe puncte de vedere reprezintă o copie fidelă a celeilalte semifinale, Argentina – Germania. Fantezia, preocuparea spre un fotbal pozitiv, de atac al Braziliei, în contrast cu organizarea -disciplina tactică germană.
Brazilia a fost fidelă nu doar unui modul de joc, dar în mare măsură şi al primului „11”-zece care urma să-l interpreteze.
De partea cealaltă, nemţii au schimbat în funcţie de necesităţile tactice. Spre exemplu, au început cu Lahm în faţa fundaşilor centrali, inovaţie iniţială a lui Pep Guardiola, la Bayern, şi au continuat cu Schweinsteiger, retragându-l pe Lahm pe poziţia de fundaş lateral.
Paradoxul Braziliei la acest turneu final a fost acela că a contrazis tradiţia. De obicei, o echipă cu multă calitate de la mijloc în sus, acum a prezentat cea mai competitivă linie de fund: Alves (Maicon) – Silva – Luiz – Marcelo.
Formând şi cel mai valoros cuplu de fundaşi centrali, fundaşi care au rezolvat nu doar faza defensivă, dar s-au dovedit decisivi şi în atac în multe momente (vezi jocul cu Columbia, când ambele goluri au fost marcate de cei doi stoperi, Silva şi David Luiz).
Seleçao a prezentat foarte multă mobilitate în joc, în special, în treimea adversă, însă a arătat şi foarte multă dependenţă de calitatea şi fantezia lui Neymar.
Exceptându-l pe Hulk, în anumite momente, Neymar a fost sigurul jucător capabil să producă acţiuni individuale şi să aducă plusul de imprevizibilitate, atât de necesar într-un fotbal att de tacticizat.
De partea cealaltă, Germania a propus un fotbal mai echilibrat, a părut echipa mai bine articulată, mai definită în joc. A avut mai multe puncte fixe în aşezare, dar acest lucru nu a făcut-o deloc previzibilă.
Este din punctul meu de vedere principala favorită în acest moment la câştigarea turneului, iar ceea ce mă face să afirm asta, este forţa ei de a duce un ritm constant şi de a-şi păstra organizarea pe toata durata partidei.
Are în componenţa jucători cu un psihic puternic, iar într-un moment ca acesta, forţa mentală a grupului poate fi decisivă.
Concluzie: Absenţele lui Neymar şi a lui Silva pot cântari foarte greu în angrenajul Braziliei. Iar, dacă Dante, pe care îl consider mai rigid, mai lent, mai puţin mobil şi mai puţin util pe constructie decât Silva, va avea rolul să îl suplinească pe acesta, nu văd cine poate interpreta rolul lui Neymar. Toate acestea, în conditiile în care nemţii pot alinia la ora jocului, cel mai competitiv „11”-zece.
Argentina-Olanda
Ambele echipe au debutat în turneu într-un modul cu trei fundaşi centrali. Diferenţa este că Argentina a schimbat în funcţie de necesităţi, iar Olanda a rămas consecventă, mergând pe aşezarea iniţială.
Argentina este clar echipa cu mai multă calitate individuală, mai tehnică, cu şanse mai mari să controleze jocul, va fi mai des în poziţia echipei care va ataca poziţional. Acest lucru însă nu va crea neapărat disconfort Olandei, care ştie să joace şi rolul de outsider (vezi jocul cu Spania).
Olanda este pregătită şi pentru un joc de tranziţie, dar pare la prima vedere să aibă un plus şi la fazele fixe datorită taliei impunătoare. Lucru care poate fi decisiv în condiţiile unui joc închis sau foarte echilibrat.
Există o dependenţă a ambelor echipe de anumiţi jucători. Argentina: Messi, Di Maria, Higuain. Olanda: Robben, Van Persie, Sneijder. Asta poate face ca Argentina să resimtă lipsa lui Di Maria mai mult decât se anticipează, volumul lui mare de joc, frecvenţa în bandă şi capacitatea de a câştiga duelurile unu contra unu vor lipsi echipei sud-americane.
Dacă pentru Olanda există un motiv de îngrijorare, acela este inconstanţa lui Van Persie. Dacă Robben şi Sneijder au fost mereu implicaţi şi decisivi în joc, atacantul lui Manchester United a avut mari fluctuaţii în exprimare.
Concluzie: Un joc foarte echilibrat, cu sud-americanii mai puternici şi imprevizibili în treimea adversă de teren, şi cu europenii mai echilibraţi, în special, pe momentele de tranziţie. De asemenea, duelul de la distanţă între doi antrenori foarte atenţi la detalii şi cu o experienţă vastă în spate, dar şi a celor doi jucători speciali, Robben şi Messi.