Popii îi stricau cursele
Ca orice campion, Andreica avea şi el superstiţii. “Dacă vedeam un preot înainte de curse, nimic nu mai ieşea bine”, a spus atletul. Andreica ne-a mai destăinuit că, spre deosebire de majoritatea sportivilor, care refuză să bea alcool, el mai dădea uneori pe gât una-două beri sau un pahar cu vin: “Simţeam nevoia să beau alcool. Chiar am întrebat medicii de ce am această pornire (râde). Dar n-am făcut niciodată excese”.
Uitat de toţi
Cătălin Andreica a fost uitat complet de FRA după ce a ieşit din circuit, în 1982: ”Nu m-a mai contactat nimeni! Am încercat să-mi ofer serviciile la federaţie, când m-am retras, dar nimeni nu a fost interesat. Dragoste cu forţa nu se poate!”. Nici măcar organizatorii multiplelor curse de maraton care se ţin în România nu au apelat la deţinătorul recordului naţional. ”N-am fost căutat nici să dau un start, nici să dau un sfat”, spune trist fostul atlet.
Ceauşescu l-a făcut să rămână în Italia
Cătălin Andreica a încercat să scape de regimul comunist şi a rămas, după un concurs, în Italia, în 1975, alături de un coleg. ”Prietenului meu i s-a făcut frică şi a spus să ne întoarcem. Ok am zis, dar cum? Ne-am dus la reprezentanţa Tarom şi am văzut că oficialii de la federaţie lăsaseră bilete de avion, crezând că până la urmă o să revenim în ţară. Dar unde era să stăm o săptămână până la următoarea cursă? Am dormit o noapte în parc, în cunoscutul Villa Borghese, apoi ne-am dus la Academia Română, unde am primit o cameră doar cu paturi”, povesteşte fostul atlet. ”La întoarcere, nimeni nu a fost lăsat să coboare din avion. Credeam că din cauza noastră, că vine miliţia să ne ia. Pe geam se vedea un covor roşu care se întindea spre avion şi Ceauşescu lângă. Doar nu ne aştepta pe noi? Normal că nu! În avion era o delegaţie din San Marino. La Securitate am spus că am fost să ne distrăm după concurs şi am pierdut avionul”, a adăugat Andreica.