Ştia fotbal, visa fotbal, scria despre fotbalul adevărat aşa cum puţini de vârsta lui o făceau la vremea respectivă. Deşi semna într-o presa tot mai tabloidizată, el nu căuta senzationalul şi emana o pasiune molipsitoare. Nu se considera a fi „ziarist”, ci doar „o simplă portavoce”.
Tânarul reuşea să dribleze cu eleganţă şi fair play privirile răutăcioase din jurul său şi chiar dacă făcea primii paşi în „lumea lui nea Vanea”, acesta se comporta ca un adevărat profesionist şi căuta subiecte, dădea telefoane, făcea cu dedicare munca de teren şi îşi dorea în orice moment să fie informat.
A scris, înca o face, a reuşit să crească şi este astăzi unul dintre cei mai promiţători tineri dintr-o breaslă căreia i se cântă prohodul. Pentru el, semnatura nu este partea cea mai importantă dintr-un reportaj şi poate că s-ar simţi jignit dacă i-ar aparea numele aici.