ComenteazăEmeric Ienei va rămâne pentru totdeauna drept antrenorul care a reuşit o performanţă istorică pentru fotbalul românesc: câştigarea Cupei Campionilor cu Steaua, în 1986. Astăzi, legendarul tehnician şi jucător al CCA / Steaua a împlinit 83 de ani.
Emeric Ienei a povestit că se deplasează foarte greu, „am o cârjă, un băţ de care mă ţin, iar în partea cealaltă este soţia mea de care mă ţin”, că sora soţiei sale şi fiul lui se ocupă de aprovizionare şi a adăugat că, până în această seară, nimeni altcineva din presă nu l-a sunat ca să discute, cu excepţia Libertatea.
„Vă mulţumesc pentru că v-aţi interesat de mine. Vreau să vă spun un lucru. A venit nenorocirea asta peste noi, iar eu nu am auzit cum se poate vindeca această boală şi asta mă deranjează puţin. Pentru că s-au impus nişte măsuri care sunt bune, dar să te închidă, să nu îţi dea niciun medicament… Este foarte neplăcut”, a început Emeric Ienei dialogul.
Cum se aprovizionează Emeric Ienei: „Am noroc cu sora soţiei mele şi cu fiul meu”
Întrebat cum se aprovizionează, în condiţiile restrictive impuse de autorităţi pe durata stării de urgenţă din România, Emeric Ienei, care locuieşte la Oradea, a răspuns că se bazează pe sora soţiei lui şi pe fiul său, care îl ajută cu căratul greutăţilor.
„Am avut norocul că este sora soţiei mele, care a venit de la Satu Mare. Ea merge să mai cumpere câte ceva şi avem un magazin aproape de noi, care este destul de bine aprovizionat. Dar pentru apă… Atunci, băiatul meu se duce cu maşina şi îmi aduce. Iar eu stau în casă, ce să fac?”, a explicat Ienei.
Poftă de mâncare am, nu s-a schimbat nimic. De fapt, s-a schimbat, pentru că trebuie să faci rost de mâncarea respectivă
Emeric Ienei, la 83 de ani:
Ienei a mărturisit că se deplasează cu greutate din cauza problemelor musculare
Legendarul antrenor şi jucător a continuat cu detalii despre viaţa trăită în timpul coronavirusului: „Şi, plus de asta, mai este şi neşansa mea că am un accident nenorocit, mă doare musculatura şi nu prea pot să circul, nu prea pot să merg”.
„Am o cârjă, un băţ de care mă ţin, iar în partea cealaltă este soţia mea de care mă ţin”, a completat Ienei.
Sincer vă spun, nu am mai trăit niciodată aşa ceva. Şi de asta este şi foarte greu pentru mine. Nu mă simt bine.
Emeric Ienei, la 83 de ani:
Bărbatul ajuns la 83 de ani şi-a amintit apoi ce făcea în anii trecuţi, înainte ca epidemia de coronavirus să lovească şi România.
„Mergeam pe malul Crişului, era un bufet care acum probabil este închis şi mâncam îngheţată sau o prăjitură cu soţia. Bufetul era la vreo 500 de metri distanţă de unde locuiesc. O luam pe jos pe malul Crişului şi era foarte frumos, mă simţeam foarte bine. Stăteam o oră şi mă întorceam apoi acasă”, a rememorat Ienei, cu o voce care îi trăda nostalgia.
Maşina lui stă de două luni în garaj
Omul care acum 34 de ani a cucerit Cupa Campionilor Europeni din postura de antrenor şi-a continuat gândurile.
„Nu mai ieşim deloc afară. Ne uităm la televizor. Televizorul din bucătărie s-a şi stricat, acum dădeam telefoane să ni-l repare cineva. Acolo se uita soţia mea”, a mai spus Ienei.
„Şi maşina am băgat-o în garaj, de două luni de zile nu o mai scot afară, pentru că nu am unde să parchez. Sunt străzi pe care nu ai unde să parchezi, trebuie să ocoleşti foarte mult, aşa că nu mai umblu cu maşina. Mi-e şi greu să conduc, de fapt, pentru că mă dor muşchii”, a mai dezvăluit el.
Eu cred că putem depăşi această situaţie, dar cu implicarea Guvernului şi a Ministerului Sănătăţii. Dar cât mai repede să facă acest lucru. Noi eram obişnuiţi să fim în mijlocul oamenilor şi al spectatorilor, acum este greu.
Emeric Ienei:
Mesajul lui Emeric Ienei pentru autorităţi: „Dacă nu se întâmplă ceva, şi sportul este terminat”
Întrebat dacă doreşte să transmită un mesaj factorilor de decizie din România în contextul epidemiei de coronavirus, Emeric Ienei a răspuns afirmativ.
„Da, aş vrea să transmit să încerce şi să şi reuşească să ne facă pe noi, cei care nu suntem acolo unde sunt dânşii, care răspund, să reuşească să ne facă să avem încredere şi o viaţă mai bună”, a precizat Ienei.
Iar, la final, a aruncat o premoniţie sumbră: „Vă spun, şi sportul este terminat, dacă nu se întâmplă ceva”.
CV Emeric Ienei – ANTRENOR
Echipe de club / naţionale antrenate:
● Steaua (1975-1978, 1983-1984, 1984-1986, 1991, 1993-1994, 1998-1999)
● FC Bihor Oradea (1978-1979)
● CS Târgoviște (1981-1982)
● Videoton Fehervar (1993)
● Panionios (1995-1996)
● Universitatea Craiova (1996)
● Echipa naţională a României (1986-1990, 2000)
● Echipa naţională a Ungariei (1992-1993)
TROFEE CA ANTRENOR
- 6 CAMPIONATE ALE ROMÂNIEI: ‘75-76, ‘77-78, ‘84-85, ‘85-86, ‘86-87, ‘93-94
- 4 CUPE ALE ROMÂNIEI: ‘75-76, ‘84-85, ‘91-92, ‘98-99
- 1 CUPA CAMPIONILOR EUROPENI ‘85-86
ALTELE:
- 2 participari cu cu România la turneele finale, CM 1990 – prima calificare din grupe din istorie şi CE 2000 – prima calificare în sferturi din grupe
- 31 de meciuri cu Steaua în cupele europene
- 51 meciuri pe banca României.
CV Emeric Ienei – JUCĂTOR
- poziţie în teren: mijlocaş defensiv
- a jucat la Flamura Roșie Arad (1955-1956), Steaua (1957-1969), Kayserispor – Turcia (1969-1971)
- debut în Divizia A (Liga I): 6 martie 1955, Locomotiva Timişoara – Flamura Roşie Arad 2-2
- ultimul meci în Divizia A (Liga 1): 25 mai 1969 – Steaua – Jiul Petroșani 3-1
- 275 de meciuri şi 9 goluri marcate în România
- 3 titluri şi 4 Cupe ale României cu CCA / Steaua
Notă: pentru cifrele legate de cariera lui Emeric Ienei, Libertatea a apelat la statisticianul Gazetei Sporturilor, Liviu Manolache