Stefano Barbetta, cel care s-a ocupat de a­pa­riţia „Evangheliei după Mourinho”, a explicat pentru „Gazzetta dello Sport” mo­ti­ve­le pentru care editura Mo­rel­lini, specializată pe ghiduri tu­ristice şi lite­ratură feministă, a ales să-l popularizeze pe antrenorul lui Cristi Chivu: „Mourinho e a­şa cum mulţi dintre noi vrem să fim: întotdeauna sincer, întotdeauna primul. Într-o lu­­­­­­me cenzurată, precum cea a fotbalului, spontaneitatea lui Mou­­­­­­­rinho este revoluţionară. Cărţulia a fost editată în format mic, asemănător celui al evangheliei pe care o primesc copiii la prima împărtăşanie”.

Cartea reprezintă e­diţia revizuită a best-sellerului englez „Căr­ti­cica lui Mourinho” (2006), actualizată cu declaraţii făcute de por­tughez în ultimele luni, de când a preluat Inter Milano. E­xistă alte cinci cărţi dedicate lui Jose Mou­rinho, pe lângă cele două tit­luri deja a­min­tite. E vorba de „Jose Mou­rinho: made in Por­tu­gal. Bio­grafia oficială” (2004), „The Spe­cial One: spiritul şi în­ţe­lepciunea lui Jose Mourinho” (2005), „Mou­­­rinho. Anatomia unui învingător” (2005),  „Totul des­­­pre Jose” (2006) şi „Jose Mou­rinho: pur şi simplu cel mai bun” (2007).

Portughezul are şi propriul decalog

La prima conferinţă de presă în calitate de antrenor al lui Inter Milano, Jose Mourinho şi-a anunţat jucătorii că trebuie să respecte un set de zece reguli, pe care presa italiană le-a numit „Decalogul lui Mourinho”. Potrivit acestuia, Cristi Chivu (foto) şi coechiperii săi „trebuie să-şi doreas­că mereu victoria”, „să respecte întotdeauna deciziile antrenorului”, „să fie punctuali”, „să fie războinici pe ga­zon” sau „să îşi dorească să doboare toate recordurile existente”.

«The Special One», în citate

– „Vă rog să nu mă faceţi arogant, dar am câştigat Liga Campionilor şi cred că sunt deosebit” (2004);

– „Dacă voiam o slujbă uşoară, rămâneam la FC Porto. Acolo aş fi avut un scaun albastru frumos, trofeul Ligii Campionilor, pe Dumnezeu, iar după Dumnezeu urmam eu” (2004);

– „Wenger are ceva cu noi. Cred că el este ceea ce voi, englezii, numiţi un voyeur” (2005);

– „Cum se spune trişor în catalană? Barcelona este un oraş frumos, cu multe teatre, iar jucătorii au învăţat să joace teatru foarte bine” (2006);

– „Nu există presiune atunci când eşti lider. Sub presiune lucrezi atunci când eşti pe locul doi sau trei” (2007).

 
 

Urmărește-ne pe Google News