Kira Hagi joacă într-un film despre ”experimentul Pitești”. ”S-au întâmplat lucruri atât de cumplite”

Fiica lui Gică Hagi, managerul de la Viitorul Constanța, a terminat cu brio Academia de Teatru și Film ”New York” din L.A. din SUA și a fost premiată la absolvire.

Revenită în țară, n-a luat în calcul ideea tatălui său – care dorește să înființeze o echipă feminină de fotbal la Viitorul -, continuându-și traseul în domeniul în care s-a pregătit. Kira a fost distribuită, recent, într-un film cu o uriașă încărcătură emoțională.

Iată postarea făcută de Kira, acum două zile:

”Am avut ocazia sa fac parte dintr-un proiect datorita caruia simt ca am crescut brusc cu 20 ani. Este vorba despre un film care are ca tema experimentul de la Pitesti, unde s-au intamplat lucruri atat de cumplite. Abia acum am inteles dimensiunea acelei tragedii.

Nu sunt eu foarte verbala, dar as vrea sa le multumesc aici regizorului, Toma Enache si sotiei sale, producator si scenarist, Catalina Enache, actorilor si echipei care m-au facut sa ma simt pe platouri ca intr-o familie ”, a scris Kira, pe pagina de Facebook.

Ce a fost experimentul Pitești

”Fenomenul Pitești” a reprezentat un experiment de reeducare ce consta în distrugerea psihică a individului. Această ”operațiune” a început în 1949, la închisoarea de la Pitești. Securitatea a pus la cale un plan pentru lichidarea rezistenței morale a deținuților politici, după modelul lui Anton Makarenko. Experimentul a încetat în anul 1952.

Acest plan presupunea reeducarea tuturor opozanților politici în spiritul comunist, prin ștergerea vechii identități a fiecăruia și înlocuirea ei cu una nouă, tipic bolșevică. Deținutul nu trebuia să se ”vindece” după eliberare, urmând a-și însuși un comportament comunist.

Recomandări

Copiii-eroi în revoluția din 1989: uciși accidental, pentru că au protestat contra lui Ceaușescu sau împușcați ca „teroriști” la intrarea în era Iliescu

Planul va fi posibil doar cu ajutorul torturii neîntrerupte și a sistemului torționar, când cel ce tortura stătea în aceeași celulă cu victima, până la îndeplinirea obiectivului propus. Suferința continuă făcea ca deținutul să își piardă personalitatea și demnitatea umană, ajungând la slăbiciune interioară, fapt ce favoriza implementarea în psihicul deținutului a unei conştiinţe sociale tipic comunistă. Astfel, tortura deţinuţilor era un mijloc, și nu un scop. Prin denunțare, datorită torturii neîntrerupte, cei chinuiți ofereau și numele altor așa-ziși „colaboratori” ai fostelor partide, mai ales ai Gărzii de Fier. Astfel, cei denunțați erau arestați la rândul lor de către Securitate și trimiși la Pitești, pentru reeducare. O parte din deținuți, deveneau din victime ”călăi” (torționari).

Tortura nu consta numai în forța fizică, ci era în primul rând o tortură psihică ce făcea deținutul să cedeze psihic și să asculte necondiționat de torționarii săi, măcar pentru o clipă de liniște. După oprirea experimentului, se va organiza un așa-zis proces ce avea ca scop unic găsirea vinovaților pentru aceste evenimente fară precedent în istoria României. 

Majoritatea deținuților din penitenciarul de la Pitești erau legionari. Alături de ei se găseau și naţional-ţărănişti, liberali sau evrei sioniști ce fuseseră reținuți de către Securitate.

Urmărește-ne pe Google News