ComenteazăEşti singurul român pe care scoţianul l-a remarcat.
Şi o să rămân singurul, din moment ce se retrage! Sunt lipsit de modestie acum, dar aşa este. A fost o mare onoare pentru mine. Regret că n-am ştiut să profit de laudele lui. Dacă aş fi avut atunci mintea de acum, ce bine ar fi fost! Îmi amintesc de faptul că, după meci, am dat mâna cu toată lumea, inclusiv cu Ferguson. A fost un moment unic. Eram tânăr, nu eram căsătorit, viaţa de Bucureşti, ştii cum e…
Cu ce crezi că l-ai impresionat?
Să ştii că am jucat foarte bine în ambele manşe. În tur am scos un fault periculos, i-am dat pasă lui Niculescu, iar Claudiu i-a dat-o lui Dănciulescu, în faţa porţii. Aşa a ieşit golul nostru. În retur a fost 0-0 la pauză, 0-3 la final. Ţin minte că ne-au aşteptat cu platouri cu mâncare la vestiare. Puteai mânca orice acolo pe “Old Trafford”! Deh, mentalitate românească la noi!
Sir Alex Ferguson este recunoscut drept un mare colecţionar de vinuri, iar tu erai poreclit “Semeghin, spaima sticlelor de vin”…
Eu vreau să scap de eticheta asta. Tot văd pe net “Semeghin, spaima sticlelor de vin”. Am şi eu copil de 10 ani, e în clasa a patra. Îmi e ruşine. Adevărul e altul. De şase ani n-am mai pus gura pe alcool. Aşa că îmi pare rău pentru Sir Alex, dar aş bea cu dânsul doar bere fără alcool! Aş putea să beau şi 10 sticle cu vin, dar nu, m-am lăsat.
Cum a apărut legenda legată de tine?
La Dinamo erau unii mai periculoşi, ca să le spun aşa. Mergeam împreună să bem câte un pahar cu vin, iar ei mă dădeau în gât pe mine. Vomitau des! Deh, eu eram mai mic, eram de la Suceava…