Cazul de la Odorheiu Secuiesc, unde o vânzătoare care vorbea în maghiară a refuzat să servească un client care i s-a adresat în română, a aprins din nou fitilul disputelor pe criterii etnice din România.
Emeric Ienei, unul dintre cei mai cunoscuți cetățeni români de etnie maghiară, spune că, mulți adoră să răscolească această veșnică temă de discuții și că, în tot mai multe dintre aceste cazuri, nu e vorba despre șovinism, rasism, ci, mai degrabă, de lipsă de civilizație.
Într-un interviu acordat pentru „Libertatea”, Emeric Ienei, lordul de origine maghiară care a făcut să strălucească și pe Steaua, dar și echipa națională a României, a discutat deschis pe tema relațiilor româno-maghiare.
LIBERTATEA: Domnule Ienei, cum comentați incidentul de la Odorheiu Secuiesc?
EMERIC IENEI: Mai sunt și astfel de cazuri. Dar nu e o regulă generală că ungurii nu vor să vorbească românește. Sau că nu știu să vorbească românește. Mulți știu. Poate că ambele tabere greșesc.
EXCLUSIV. Emeric Ienei, despre scandalul interetnic de la Odorheiu Secuiesc: „Vânzătoarea trebuia să știe să-și atragă clienții, nu să-i alunge!”
Dumneavoastră, cetățean român de etnie maghiară, ați simțit vreodată că vi s-a pus vreo piedică pe criteriu etnic?
N-am avut probleme fiindcă sunt maghiar. Eu am făcut liceul în limba maghiară, la Arad, iar facultatea, ICEF-ul, la București, în limba română. E mai mult o problemă de civilizație. Trebuie să faci un efort să te înțelegi cu cel care ți se adresează. Acea vânzătoare trebuia să știe că regula principală e să-și atragă clienții, nu să-i alunge astfel.
Când Steaua a jucat cu Honved, în toamna anului 1985, știu că n-ați vrut să discutați decât în română.
Da, atunci când am ajuns pe aeroportul din Budapesta, ne-au întâmpinat jurnaliștii maghiari, care, știind că eu vorbesc maghiara, au tăbărât pe mine. Le-am zis așa: «Măi, băieți, fiți atenți. Dacă o să vreți să vorbesc fără traducere, nu se poate. Toți trebuie să înțeleagă ce spun eu». Și am considerat că, dat fiind faptul că reprezentam o echipă din România, era normal să vorbesc doar în limba română. Altcineva a făcut traducerea. Dacă vrea cineva să vină să vorbească în particular cu mine, voi vorbi în maghiară. Dar atunci erau acțiuni oficiale ale unei echipe din România și de aceea am crezut normal să vorbesc doar în limba română.
E obligatoriu ca un român să învețe limba maghiară dacă vrea să cumpere ceva de la un magazin dintr-o zonă populată cu etnici maghiari? Pe film se aude un domn care-i spune clientului român că ar fi bine să știe ungurește dacă vrea să cumpere ceva din acea zonă.
Nu e obligatoriu, cum să fie obligatoriu așa ceva?! Niciun român nu e obligat să învețe maghiara ca să cumpere ceva în țara lui! Eu, dacă m-aș duce să muncesc în Franța, aș învăța fraceza. Cine trăiește și muncește într-o țară, trebuie să știe limba acelei țări. Dacă aș vorbi cu un bulgar, aș cere un traducător, ca să înțeleg exact ce-mi spune. E o problemă de civilizație să înțelegi ce vrea interlocutorul să-ți transmită.
Ce sfat ați avea pentru etnicii maghiari care refuză să discute cu românii care nu cunosc limba lor?
Niciun sfat. Depinde de om, de educație. Eu când ies să mă plimb în Oradea, mă întâlnesc cu multă lume care mă cunoaște și mă salută. Se mai întâmplă să pățesc că-i salut pe unguri în românește, dar și pe români în ungurește. Nimeni nu se supără.
VIDEO, AICI
Anual, sistemul sanitar românesc înghite între 7 și 8 miliarde de euro. Unde sunt banii?