ComenteazăAjuns la 38 de ani, George este ambasador al Academiei lui Ajax Amsterdam, iar soția, Andreea, este account executive la Amsterdam ArenA. Pot lucra de oriunde, sunt implicați oricum în multiple proiecte, dar cel mai important și de suflet este familia.
Cu verbul său calm, așezat, ușor molcom, capabil de a se bucura de lucruri mărunte, acest influencer contemporan, implicat în voluntariat, fotbal și tată de profesie, George a oferit un interviu ziarului Libertatea în care detaliază de ce s-a întors în România și de ce vrea ca cei cinci copii ai lor să crească în țară să fie educați într-o școală ortodoxă.
– George, ce anume te-a mânat să te întorci în țară alături de soție și de cei cinci copii ai voștri?
– Aveam amândoi această dorință de ceva vreme, însă doar vara trecută am avut curajul de a lua hotărârea cu adevărat. Olanda este țara în care eu și Andreea am cunoscut ce înseamnă cu adevărat profesionalismul, organizarea, civilizația și cum să obții performanțe printr-o muncă bazată pe cunoștințe și corectitudine, însă pentru noi acasă nu poate fi altundeva decât în România. Ne-am întors aici pentru alte valori, mai aproape de suflet. Pentru oameni, pentru tradiții, dar și pentru a descărca bagajul cumulat în țarina noastră.
– V-ați desprins definitiv de Olanda?
– Nu vom rupe niciodată legătura cu Olanda, în primul rând pentru că avem doi copilași născuți la Amsterdam, apoi avem o casă plină de amintiri acolo și, nu în ultimul rând, pentru că Andreea este account executive Johan Cruijff Arena, iar eu sunt în continuare ambasador și senior consultant pentru Ajax Coaching Academy. Asta presupune multă mobilitate din partea noastră, dar ne asumăm aceste drumuri, ca preț plătit pentru dobândirea unui contact mai consistent cu România.
„Mergem cu trotinetele la școală”
– De ce ați ales Iașiul?
– Pentru școală, pentru că aici oamenii au păstrat într-o proporție mai mare decât în București tradițiile și valorile pe care noi nu vrem să le pierdem și ne dorim ca ai noștri copii să le experimente și în afara cadrului familial, să le perceapă ca o normalitate. Mergem destul de des în Bucovina și vizităm locuri și oameni dragi, care ne îmbogățesc sufletește. Faptul că atât eu, cât și Andreea am copilărit în zona Moldovei ne-a atras către aceste locuri. Noi ne-am întors în țară pentru valorile României, iar una dintre ele este credința ortodoxă, care ne-a ajutat să existăm ca neam. Toți domnitorii noștri au apărat credința. Noi o avem moștenită de la părinți, bunici, care așa cum spune soția sunt icoana vieții noastre, iar eu și Andreea am căutat un mediu apropiat de sufletul nostru.
– Copiii cum au resimțit mutarea?
– Un alt lucru care a contat în această alegere este acea mobilitate necesară unei familii numeroase, unde copiii pot merge uneori și singuri la școală, cu trotinetele sau pe jos, pot ajunge la activitățile extrașcolare și le mai rămâne timp de petrecut acasă cu restul familiei. E important că reușim să gestionăm aici toate acestea, chiar dacă unul dintre noi este plecat pentru câteva zile în altă țară.
„E normal să meargă la liturghie cu clasa”
– Cum ți se pare capitala Moldovei?
– Iașiul este un oraș plin de istorie și cultură, plin de case memoriale și universități. Palatul Culturii este pur și simplu fascinant, iar Mitropolia și mânăstirile sunt mai mereu pline de credincioși. Zona Copou și centrală sunt superbe și vă mărturisesc faptul că „m-a dat pe spate” drumul până la aeroportul internațional, care traversează o pădure, trece printre două lacuri și descoperi dintr-o dată aeroportul chiar când ieși din pădure, în vârful unei coline. Fabulos!
– Copiii unde învață?
– Am căutat o școală care să combine partea academică și cultivarea sufletului, sunt două elemente fără de care copiii nu pot evolua. E o școală ortodoxă sub tutela Mitropoliei din Iași. Credem într-o școală care ține cont de unicitatea copilului, care conștientizează nevoile acestuia de a înțelege ce i se predă în clasă și care îl sprijină, alături de familie, să își manifeste calitățile cu scopul de a crește un om responsabil, sănătos la trup, minte și suflet. Sper din tot sufletul să fi găsit această școală aici.
– Ce presupune o astfel de școală?
– E o școală cât se poate de normală, se învață lucruri ca la orice instituție de învățământ. Un lucru normal e să meargă la liturghie împreună cu clasa, cei mari se spovedesc, ce mici se împărtășesc. Trăiesc normal cu aceste valori în care am crescut și noi și ne-au ajutat să ne dezvoltăm în viață.
„Catedrala e minunată”
– Se întâmplă să fi văzut Catedrala Mântuirii Neamului?
– Da, am fost marți, soția a fost la sfințire. Mi se pare un lucru minunat, eram singura capitală din Europa care nu aveam o catedrală, noi fiind o țară ortodoxă. Cred că am împlinit și visul celor care au luptat pentru Unire. E un punct de pelerinaj pentru români. Și e singurul proiect care punctează Centenarul la adevărata valoare.
– Sunt multe discuții referitoare la faptul că de banii ăștia se puteau face nu știu câte spitale, școli etcetera.
– Lucrurile nu se elimină unul pe celălalt. Important e că se construiește ceva, orice e în plus e un motiv de bucurie. Sper să ne bucurăm și de construirea de noi drumuri, școli, nu cred că această catedrală s-a construit în detrimentul a altceva.
„Mai greu e cu un copil decât cu cinci”
– Cine te cunoaște sau te urmărește în social media te laudă pentru exemplul pe care-l oferi tu și familia ta. Voi cum vă simțiți, ca inspirație pentru alții?
– Cel mai greu ne-a fost cu un singur copil, fiindcă nu știi de unde să-l apuci. Da, e o renunțare, e o tranziție de la persoana ta sau de la viața în doi, tu cu soția, pentru altcineva. Dar apoi te obișnuiești, după ce ai al doilea copil, iar la cinci ajungi să ai o abilitate deosebită de a gestiona timpul. Timp pierdut nu prea există. Știți care e ideea, în viața asta toate trec, numai copiii rămân. Faima, banii trec, doar copiii rămân și întinerești cu fiecare. Eu și Andreea nu ne-am putut sătura de puritatea copilului mic care învață ABC-ul vieții.
– Cum vă petreceți voi timpul liber, în familie?
– Noi trăim cât se poate de normal, mergem și la petreceri, încercăm să ne bucurăm de oameni, de prieteni, dar îi înțelegem și pe cei care nu merg la biserică, suntem amici și cu ei. Noi, acasă, ne facem curățenie, noi le facem de mâncare copiilor, noi mergem cu ei la biserică, la film, la Londra sau să vedem diverse locuri.
Ce spune fostul internațional despre drumurile din România, pasiunile copiilor, viața în familie:
„Nu știu dacă infrastructura din România îți propune un program mai lejer decât afară. Am încercat Bucureștiul, știm cu toții traficul din Capitală, câte ore petreci în mașină, mai ales dacă ai copii la două școli.”
„Copiii au propriile lor pasiuni. Eric e cu chitara, o fată e cu baletul, o alta cu dansul și tot așa. La Iași, ei fac ceea ce le place și ajung și la timp la activitățile lor.”
„Am prioritizat altfel viața și am decis la ce să renunțăm pentru a câștiga ceea ce ne dorim. Nu e o viață ușoară, dar tot ceea ce ține de igiena casei, de educația celor mici, facem noi și ne mai ajută și mama Andreei.”
- 7 trofee a câștigat George ca fotbalist, două campionate și o Cupă a României cu Steaua, o Cupă în Olanda cu Ajax și două Supercupe cu „lăncierii”, plus o Cupă a Elveției, cu Sion.
- 12 selecții a avut Ogăraru la prima reprezentativă a României.
- 16 ani de căsnicie au George și Andreea Ogăraru, care au cinci copii: Eric, Sofia, Natalia, Mihail și Daniel.