Libertatea: La BCR Ladies Open Romania ai venit doar ca spectator sau susţii una dintre jucătoare?
Judy Murray: Am venit să o ajut câteva zile pe elveţianca Romina Oprandi (n.r. – favorită numărul 2 la turneul ITF de la Bucureşti), pe care o ştiu de când avea vreo 12 ani.
EXCLUSIV | Mama lui ANDY MURRAY a venit la BUCUREŞTI, pentru BCR Open: „O să încerc să-l conving pe Andy să vină în România”
Judy a plecat din Scoţia pentru că acolo „ploua, ca mai mereu” şi a venit la Bucureşti, pentru a fi alături de elveţianca Romina Oprandi, favorită numărul 2 aici, pe care o cunoaşte „de când avea doar 12 ani”. Într-un interviu acordat, în exclusivitate, pentru Libertatea, Judy a declarat că va încerca să pună o vorbă bună Bucureştiului la fiul său, pentru ca Andy să vină anul viitor şi să joace în turneul ATP de aici.Libertatea: Judy, bine ai venit în România. E pentru prima dată când ajungi în ţara noastră?Judy Murray: Am mai fost o singură dată în 1981, la Universiadă, şi am jucat chiar aici, pe Arena Centrală, cu Virginia Ruzici. Publicul a făcut atunci o atmosferă extraordinară, asta mi-a rămas în minte. Dar au trecut mulţi ani de atunci, sunt sigură că multe lucruri s-au schimbat în Bucureşti, însă deocamdată nu am avut timp să văd prea multe pentru că de-abia am venit de la aeroport.Libertatea: Acum că ai revenit la Arenele BNR, ne vei pune o vorbă bună la Andy, ca să-l convingi să vină la turneul nostru ATP?Judy Murray: Andy chiar nu a jucat niciodată în România, nici măcar la juniori din ce-mi amintesc. Sigur, o să vă pun o vorbă bună, dar e o perioadă complicată în luna aprilie, cu multe turnee Masters aşa că va fi destul de greu.Libertatea: După recenta finală de la Wimbledon, Andy a plâns în timpul discursului de după meci, atunci când a privit în loja familiei, unde eraţi şi dumneavoastră. Cum aţi simţit acel moment incredibil?Judy Murray: A fost un moment foarte delicat, în primul rând pentru mine ca mamă. Andy a fost foarte emoţionat pentru că a simţit o naţiune întreagă în spate. A simţit presiunea faptului că britanicii au avut pentru prima dată un finalist la Wimbledon după mulţi ani, atmosfera a fost extraordinară. După ce a ieşit de pe teren, în acea seară, toţi cei din jurul lui am avut grijă să-i reamintim că o finală de Mare Şlem nu este deloc o performanţă neglijabilă. Trebuie să nu uite asta.