ComenteazăO echipă Libertatea și Sportnews.ro l-a vizitat, în sătucul normand Neauvy au Houlme, pe ploieșteanul Constantin ”Katy” Văsîi (34 de ani), un driver cu o poveste copleșitoare de viață. Acum, după 15 ani în Hexagon, face carieră pe arene cu ștaif, precum hipodromurile de la Vincennes, Cabourg, Caen sau Deauville, și e realizat! O viață ca-n filme!
Rămas de puști fără părinți, ”Katy” (foto, plimbându-l pe Ultimat) a plecat în Franța la puțin timp după ce a făcut stagiul militar și după ce a priceput că în România nu prea are perspective. Pe meleaguri străine simțea că strălucește steaua lui. Era vremea când abia îi dădeau tuleiele:
”Nici nu împlinisem 20 de ani când mi-am luat lumea în cap! Alergasem și în România, unde am fost băiatul bun la toate, însă, firesc, la Lisieux, unde am aterizat prima dată, nu am avut nici o pretenție. Patronul făcea afaceri cu lemn, așa că am lucrat, la început, cu cârca, la cărat!”. După șase luni urma să-i expire permisul de ședere, așa că a aplicat pentru o funcție de grăjdar la Ecurie du Rib (în fotografiile de mai jos), din Neauvy au Houlme, un sătuc pitoresc din regiunea Suisse Normande, Normandia de Jos: ”Am avut noroc: nici un francez, care ar fi avut prioritate la postul acesta, nu a dorit să facă munca de jos, cum se zice pe la noi. La cartea mea de muncă scrie că am fost grăjdar-șef, dar nu m-am dat în lături de la nimic. Am strâns și balega din padocuri, nu e nici o rușine să recunosc asta”.
Ferma de nurci devenită… herghelie de trăpași francezi cu sânge american
Constantin a dat peste un nebun la ”Ecurie du Rib”. Joel Hallais, șeful cel mare, cel mai titrat driver din Franța, cu șapte Cornuliere de aur la activ, cea mai importantă distincție care se poate acorda în cursele hipice de trap: ”Joel stă în sulki și azi, iar herghelia Haras de Ribardont, de la Neauvy au Houlme, e creația lui. Acum 25 de ani, în această zonă, era ”bocage” normand, hățișurile acelea din care simți că nu mai poți ieși, și o fermă de… nurci! A cumpărat terenul de 220 de hectare și l-a transformat într-o bijuterie de fermă. Dacă ar putea vorbi, cei peste 220 de cai ți-ar putea povesti ce viață dulce au! Aici sunt trăpași francezi cu sânge american. Cei mai slabi, care nu au valoare de curse, sunt vânduți cu 25.000-35.000 de euro exemplarul sau se transformă în… salam. Cei care au fost buni, dar care depășesc 10 ani, sunt lăsați să moară ca un campion adevărat, de bătrânețe!”.
Treptat, capacitatea de muncă și talentul de a struni animalele l-au determinat pe Mister Hallais să-i ofere lui ”Katy” posibilitatea de a-și lua permisul de driver și de a alerga în sulki cu superbele exemplare ale hergheliei. ”Eu alergasem acasă, unde i-am avut antrenori pe Constantin Dumitrescu și pe Mircea Ștefănescu, mă ocupasem de caii de trap ai familei Nan și învătasem secretele meseriei de driver de la Mișu Manea, însă abia acum începeau lucrurile serioase pentru mine”.
Aleargă în curse de zeci de mii de euro, încasează 2% din premiu
Katy a confirmat încrederea lui ”big boss”. În 2009, de exemplu, în anul de debut, a învins pe celebrul hipodrom de la Vincennes, de lângă Paris, cucerind, cu ”Othello”, un premiu de 25.000 de euro. Păcat că driverul ia doar 2% din sumă. Nu-i bai, însă! Katy poate alerga de 30-40 de ori într-o lună, iar potul cel mare poate urca spre 40.000 de euro. Visul unui driver: ”Să ajungă să alerge la Premiul Americii, cea mai mare cursă din lume! Acolo acced cei mai buni 18 cai de pe planetă, iar premiile totale sunt de 1.000.000 de euro!”. Până una-alta, Katy ia ceva ”mărunțiș”. De exemplu, un triumf într-o cursă de rutină, la care ajungi doar dacă-ți califici calul cu timpul stabilit de organizatori, se plătește cu 4.500 de euro (se răsplătesc primii șapte clasați). La noi, abia dacă se iau 600-700 de lei de învingător (n.r. ieri, Vijelie, cu Gheorghe Viorel în sulki, a cucerit premiul cailor de trei ani, iar driverul a luat ”uriașa” sumă de 700 de lei)! Și asta în ultima perioadă, când au reînviat cursele de la Ploiești, acolo unde hipodromul e, totuși, o ruină!
A plecat de la 800 de euro, acum și-a permis o casă pe un teren de 3.000 mp, în paradisul din Champcerie
Cu timpul, Vasîi a învățat și franceza, pentru că, la începutul lui 2000, când a sosit, rupea doar puțină engleză. Azi e mâna dreaptă a lui Joel Hallais, iar pe cartea lui de muncă scrie că prestează ”munci agricole”. Spală caii, îi plimbă – acum e rândul lui Ultimat și Santos -, completează fișele de evaluare ale armăsarilor, cheamă veterinarul când e cazul, urcă pe tractor și nivelează nisipul pistei de antrenament (în fotografiile de mai jos), se asigură că vacile mânâncă iarba rea, pentru ca ”dragii de cai” să aibă parte doar de hrană ”curată”!
O fermă adevărată e pe mâna unui român. Cum ar veni, Katy e driver doar ca hobby. De fapt, e profesionist. A plecat de la un câștig lunar de 800 de euro, iar acum obține cât să n-aibă griji. Cât să-și ia o casă cu credit, de vreo 3.000 mp, în Champcerie, un cătun pitoresc, la o aruncătură de băt de herghelie: ”Acum regret că tinerețea mi-a luat capul și am cheltuit fără noimă. Eram și mai sus!”.
”Trotineta” Peugeot, pitica lui, Cătălina, pescuitul și câinele Taș
Katy are o ”trotinetă” Peugeot cu care vine la serviciu și un VW, pentru drumuri mai lungi cu soția Cristina, pe care o cunoaște de șase ani, și cu micuța lor Cătălina, care tocmai a făcut patru ani. ”Avem un singur vecin, care vine o singură dată pe an acasă. Însă nu simt nevoia să fie tumult cum ar fi acasă! Avem și un cățel, pe Tache, Taș pe franțuzește. Celei mici i-am făcut și un părculeț în curte. Mai sunt multe amenajări de făcut. Nevasta are și o grădină, e perfect! Cum mă relaxez? La pescuit, e viciul meu!”. Cristina lucrează la un azil de bătrâni, iar ”Cată”, care are dădacă franceză, merge cu tupeu la grădiniță. Cu tupeu de driver, doar are de la cine îmvăța. ”Tati” rocmai se pregătește de o nouă cursă, la Cabourg, la o palmă de Ocean. Briza se simte blând, nu bate tare vântul. Iar Katy aleargă, aleargă, aleargă… Dii, căluțule, di…
250 de arene de trap și de galop în Franța. La noi, e doar hipodromul de la Ploiești
În Franța, cursele de cai sunt o adevărată religie și există o adevărată industrie a turfului. Sunt circa 250 de arene de trap și de galop. Pe nisip, pe gazon, pe suprafață de iarbă sintetică sau pe zgură neagră! Competițiile rulează ore-n șir la TV, în direct, pe canale speciale. Ziarele de hipism prezintă zeci de pagini cu rezultate și cu date statistice. Sunt peste 50.000 de driveri cu legitimație! Caii de la Haras du Ribardont aleargă pe hipodromuri celebre, la Vincennes, Cabourg, unde au fost mutate în vara aceasta cursele pariziene, Deauville, Caen sau Bernay.
A muncit și a concurat cu patru coastea rupte
Katy Vasîi nici nu știe de când nu și-a mai luat concediu. Fratele și sora nu prea au timp să-l viziteze, dar îi trimit pachete cu mâncare ”ca la mama acasă”! ”Anul trecut, am căzut: a picat un cal din fața mea, iar eu am venit peste el! Am avut patru coaste rupte, dar tot m-am dus la grajduri și la curse!”, povestește driver-ul. Din când în când, mai venea Mișu Manea la el: ”E neam de boier, fost driver, care bate 90 de ani. Toată ziua, toată seara, eram cu nea Mișu la curse. Ne duceam peste tot. E un om care merită”.
Industria pariurilor
Reporterii Libertatea și Sportnews.ro au asistat la o cursă de trap în sulki și de trap călare pe hipodromul din Cabourg. Un adevărat spectacol de vineri seară pentru o țară în care cursele sunt programate aproape în fiecare zi. Peste 3.000 de oameni, zone speciale pentru copii, unde micuții pot călări gratuit, diverși artisti producându-se pe scene improvizate, catering dichisit, zonă pentru presă și interviuri și pariuri. Multe pariuri! Unde miza minimă e de 2 euro, iar premiul eventual nu se impozitează. Curat-murdar, moncher!
”Printre cei care m-au susținut aș mai nominaliza familia Bălănescu! Și, în primul rând, i-aș mulțumi Celui de Sus. Doar cu sprijinul Lui Dumnezeu am ajuns la 30 de curse câștigate în cariera mea” – Constantin ”Katy” Vasîi, driver profesionist în Franța