Comentează„Am plâns în ziua de Crăciun”
Libertatea: E foarte greu să lipseşti mereu de acasă de Crăciun…
Sorana Cîrstea: E greu pentru că e sărbătoarea mea preferată şi e sărbătoarea pe care o faci în familie. Ca la noi, nu se simte nicăieri Crăciunul. Îmi amintesc că prima dată când am făcut sărbătorile departe de casă, acum vreo patru ani, eram în Australia şi am plâns în ziua de Crăciun. Şi vorbeam cu ai mei la telefon, iar la două zile după aceea am primit pachet din ţară de la mama, cu cozonac, zacuscă, o sticlă de vin şi colinde cu Hruşcă. Ascultam colinde şi erau 40 de grade afară. Mama încearcă tot timpul să mă facă să mă simt cât mai aproape de casă, oriunde aş fi. Anul trecut, când a fost ea cu mine a fost puţin mai uşor într-adevăra dar tot n-am putut face nimic. Anul ăsta, voi încerca să mă bucur cu familia înainte, de Moş Nicolae, şi am stabilit o masă festivă pe 22 decembrie, ca să-mi imaginez că e cina de Crăciun, vom împodobi bradul şi vom sărbători.
Libertatea: Îţi plăcea să mergi cu colindul când erai mai mică?
Sorana Cîrstea: Am mers, da, îmi plăcea foarte, foarte mult. Şi ai mei nu prea mă lăsau, pentru că aveam programul încărcat, aveam a doua zi dimineaţă antrenament dar toţi colegii mei mergeau şi mă mai duceam şi eu cu ei, am amintiri foarte dragi de atunci.
Libertatea: Îmi vorbeai mai devreme despre pachetul primit de Crăciun, cu cozonac şi zacuscă. Preparate tradiţionale din carne nu prea mănânci de Sărbători?
Sorana Cîrstea: Nu prea mănânc, nu am voie, de plăcut, îmi cam plac, nu pot să spun că nu, dar nu am voie. Dacă o fac totuşi, e destul de puţin, cât să nu întrec măsura
Libertatea: Încă mai ai superstiţii atunci când intri pe teren?
Sorana Cîrstea: Aveam multe când eram mică, dar acum mi-am dat seama că-mi consum foarte multă energie degeaba. Mai ţin însă câteva, nu calc pe linie, mă aşez într-o anumită parte a terenului, îmi aranjez sticlele la dungă, nu mă ridic de pe scaun dacă nu e prosopul împăturit, sunt anumite tabieturi care îţi dau o linişte sufletească. Dar, după cum spuneam, am renunţat la multe pentru că mi-am dat seama că trebuie să mă concentrez şi să câştig meciul oricum.
Libertatea: Care este cartea ta preferată, care te-a marcat?
Sorana Cîrstea: Citesc foarte mult din Marc Levy, pentru că sunt destul de uşoare şi pot imediat să citesc, şi când sunt în avion, şi înainte de meci. Nu mă acaparează acţiunea atât de mult încât să rămân concentrată la ea, ci chiar mă relaxează din punct de vedere mental. În rest, am citit toate cărţile la modă, seria Millennium, Codul lui Da Vinci, şi acum chiar şi Fifty Shades of Grey, care are o acţiune foarte uşoară şi te prinde repede.
Libertatea: Filme preferate? Actori îndrăgiţi?
Sorana Cîrstea: Îmi place foarte mult Kate Winslet şi tocmai am văzut-o într-o serie de cinci episoade, Mildred Pierce, care mi s-a părut senzaţională. Am văzut de curând şi filmul Argo, care mi-a plăcut, de asemenea, foarte foarte mult. Ca actori, îmi mai plac Denzel Washington, toate filmele lui mi se par super OK, şi Leonardo DiCaprio.
„Olimpiada a fost sub aşteptări”
Libertatea: Cum a fost la Olimpiadă, un moment special pentru tine în 2012?
Sorana Cîrstea: A fost foarte greu pentru noi, pentru că am stat la o oră şi jumătate distanţă de Wimbledon, unde s-a jucat, şi mai făceam o oră şi jumătate şi înapoi până în satul olimpic, astfel că de fiecare dată petreceam trei ore în autobuz, iar noi nu suntem obişnuiţi aşa pentru că, de obicei, suntem cazaţi chiar în complexul în care se joacă sau măcar foarte aproape. A fost dificil şi pentru că nu am fost cu antrenorii noştri, şi atunci ne-am ieşit puţin din ritm. Eu, de exemplu, când merg la turnee, stau singură în cameră iar acum a trebuit să ne adaptăm, am fost şase oameni în cameră. E puţin diferit faţă de condiţiile cu care suntem obişnuiţi şi a fost foarte greu, sau cel puţin eu m-am acomodat foarte-foarte greu cu condiţiile de acolo. Am avut parte şi de un meci dificil, cu Penneta, la care am şi pierdut în primul tur. Puteam să bat, am avut break în decisiv, dar n-am putut. Oricum, ea era în faţa mea atunci, a jucat mai bine în ziua respectivă. Eu pe iarbă joc destul de bine şi am fost puţin dezamăgită, pentru că îmi doream mai mult. Iar la dublu am picat cu surorile Williams, cu care este foarte greu, mai ales pe iarbă. Nici la deschidere n-am reuşit să merg pentru că aveam meci a doua zi dimineaţă. Aşa că din punctul meu de vedere, a fost sub aşteptări.
Libertatea: În vacanţă, cum a fost?
Sorana Cîrstea: Am fost doar cu Ana Ivanovic, cea mai bună prietenă a mea, de care sunt foarte apropiată. Ne-am planificat de prin vară vacanţa, trebuia să mergem la New York, dar din cauza uraganului a fost ceva spontan. Am mers în Milano şi Londra, şi a ieşit foarte frumos chiar dacă ne-am hotărât pe loc.
Libertatea: Îl ştii pe Horia Tecău de foarte mult timp. Ce zici despre relaţia lui cu Andreea Raicu, se potrivesc?
Sorana Cîrstea: Am aflat despre ei acum vreo trei zile, n-am ştiut până vineri când am venit în ţară şi mi-au spus nişte prieteni cu care m-am văzut la un film. M-au întrebat primul lucru, ‘cum, nu ştii?. Chiar nu ştiam. Îl cunosc bine pe Horia, suntem prieteni de foarte, foarte mult timp, iar atât timp cât el e fericit, asta e cel mai important.
Libertatea: Tu te-ai vedea vreodată lângă un bărbat din showbiz?
Sorana Cîrstea: Niciodată nu trebuie să zici niciodată, pentru că nu se ştie când te loveşti, sau ce se întâmplă. N-am preconcepţii, idei fixe, că nu trebuie să fie din showbiz, din sport, sau din orice altceva. De asta zic că e important ca Horia să fie fericit.
Şi-ar mai dori tatuaje
După ce acum doi ani şi-a făcut primul tatuaj la încheietura mâinii stângi, Sorana recunoaşte că se gândeşte să apeleze din nou la experţi pentru a-şi mări colecţia.
„Mi-am făcut tatuajul acum doi ani, dar, de obicei, port ceas peste el sau manşetă atunci când joc, aşa că e vizibil destul de rar. Toată lumea spune că după ce ţi-l faci pe primul te ia un pic valul şi văd că e adevărat, pentru că am foarte multe idei de alte tatuaje. Dar am zis să le fac uşor-uşor, că am doar 22 de ani”, s-a amuzat Sorana Cîrstea.