Florin Prunea face o dezvăluire senzaţională: „Iordănescu i-a dat pe mulţi afară!”

După 20 de ani de la cel mai răsunător parcurs al naţionalei de fotbal a României la un Campionat Mondial, Prunea spune că n-a scăpat de sentimentul culpabilităţii şi recunoaşte că, pe moment, pentru a uita teribilul gol care ne-a ucis visul de a ajunge în semifinalele turneului final şi-a înecat amarul în băutură şi că a încurajat un spectator să-l înjure.

„Nu eram sigur că voi prinde locul de al treilea portar!”

SportNews.ro: Florine, înaintea turneului final din America te-ai temut vreun moment că ai putea pierde lotul?
Florin Prunea: Nu eram sigur nici că voi prinde locul de al treilea portar! La nea Puiu nu conta ce ai făcut înainte, în preliminarii. Dacă nu jucai constant la club, nu aveai ce căuta la lot, iar eu ţin minte că aveam ceva probleme la Dinamo.

A urmat cantonamentul infernal de la Bormio. Mulţi dintre colegii tăi spun că au fost „rupţi” după acea perioadă de pregătire. Tu cum te-ai descurcat?
A fost, într-adevăr, ceva la limita suportabilităţii. Bormio era undeva într-o zonă muntoasă, acolo se terminau drumurile. N-aveam cum să „furăm” la alergări. Nea Puiu avea grijă ca şi la „abdomene” să lucrăm pe serii de câte maximum cinci oameni, ca să poată să numere exact şi să nu-l păcălim! A fost unul dintre cele mai grele cantonamente din cariera mea, dar ne-a prins bine, pentru că am fost una dintre puţinele formaţii care n-a avut probleme fizice pe toată durata turneului final.

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

S-a spus că, speriaţi de duritatea acelui cantonament, „greii” din echipă au făcut un „consiliu” şi au discutat posibilitatea înlăturării lui Iordănescu chiar înainte de acel turneu final.
Nu cred aşa ceva! Nu mişca nimeni în faţa lui nea Puiu! Şi la Cardiff, la antrenamentul oficial dinaintea jocului cu Ţara Galilor, i-a dat afară pe unii. Şi în America la fel, atât de „încărcaţi” eram încât nu suportam să pierdem nici la miuţe. Câte unul se mai enerva, mai sărea calul, iar nea Puiu îl dădea imediat afară din antrenament!

Proceda aşa cu cei „mici”, Papură, Ivan, etc, ca să vă sperie pe restul şi să vă ţină în mână?
Nu, nu. Nimeni n-a scăpat de nea Puiu când călca pe bec! Nici Hagi, nici Popescu! A dat pe mulţi afară de la antrenamente.

Ai plecat în America din postura de „eroul de la Cardiff”, dar ai început turneul final ca rezervă.
Aşa e, dar nea Puiu a făcut o alegere excelentă. Bogdan Stelea a apărat formidabil contra Columbiei. 

„Caniggia mi-a tras o flegmă”

Cum a fost debutul tău la un turneu final, în meciul cu SUA? Ai avut ceva emoţii, pentru că americanii au avut şi o bară?
N-a fost uşor, dar nici foarte complicat. Îi ştiam, mai jucasem cu ei şi în Hong Kong. Era o diferenţă de valoare evidentă, nu ne-am temut de nimic, chiar dacă ei jucau acasă.

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

A urmat cel mai spectaculos meci din istoria naţionalei, cel contra Argentinei. Cum te-ai simţit atunci?
A fost incredibil de cald, erau 56 de grade la nivelul solului. Nu-mi amintesc cât am slăbit, dar ţin minte că am picat la testul anti-doping şi am stat vreo trei-patru ore. Balbo a venit şi într-un minut a plecat. Redondo n-a stat nici el prea mult. Eu cu Gică Popescu ne-am chinuit teribil. Gică avea şi nişte crampe. De la acel meci mai am o amintire nu prea plăcută.

„Cel mai bine în America era pe banca de rezerve, fiindcă era aer condiţionat. Când ieşeai de pe bancă, parcă te lovea cineva cu o cazma în cap”
Florin Prunea

Ce anume?
La pauză, în drum spre vestiare, marele Claudio Caniggia mi-a tras o flegmă. Erau surescitaţi, nervoşi, nu suportau gândul că ar putea pierde. Nu mai ştiu dacă alţi colegi au păţit la fel, dar nu pot să uit cum m-a scuipat Caniggia.

„Andersson le-a dat goluri similare şi lui Pagliuca sau Peruzzi”

Am ajuns şi la meciul cu Suedia şi la golul lui Andersson…
Nu l-am văzut pe Kennet Andersson. A venit din lateral şi a sărit incredibil. Eu nu l-am observant. Dar lumea uită că după acel gol am mai avut două intervenţii foarte bune, că altfel nu mai ajungeam la penalty-uri. Şi încă un amănunt. După acel turneu final, Kennet Andersson a plecat în Italia şi a mai dat vreo 7-8 goluri similare. Le-a marcat la fel şi unui Pagliuca, unui Peruzzi. Asta era arma lui.

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

Peste ani, Gică Popescu a spus că şi el poartă 50 la sută din vina de la acel gol.
Da, ştiu.

Dar în autobiografia sa, publicată în 2003, a susţinut că, după meciul cu Suedia, a ieşit din hotel împreună cu Dan Petrescu şi a avut un şoc, fiindcă te-a văzut în holul hotelului râzând cu gura până la urechi.
Nu e adevărat! Soţia mea plecase după meciul cu Argentina, împreună cu multe dintre nevestele colegilor. Cum să mă hlizesc? Dar nu vreau să mai comentez nimic despre Gică Popescu, pentru că este într-o situaţie dificilă. Îmi pare rău de ceea ce s-a întâmplat cu el.

„Din gură, Fane Preda era cel mai bun la toate!”

Fane Preda susţine că era mai bun la penalty-uri şi că el urma să te schimbe înaintea loviturilor de departajare.
Doamne fereşte! Poate Bogdan putea intra. Din gură, Fane era cel mai bun în toate! Dar el era un om bun de grup, ne mai destindea…

Te-ar fi deranjat dacă erai schimbat după golul lui Andersson?
Nu m-ar fi deranjat nicio decizie în privinţa mea, numai să fi ajuns acolo, în semifinale. Dar n-a fost să fie. Eu nu ştiu de nicio discuţie că a doua schimbare ar fi fost păstrată pentru Fane. Nu ştiu de ce n-a mai făcut-o nea Puiu.

Crezi că Preda sau Stelea s-ar fi descurcat mai bine la loviturile de departajare? La antrenamente cine se descurca mai bine?
Nu ştiu ce să zic. Cine putea să prevadă ce ar fi putut fi. În zi bună, oricare ar fi putut face minuni. Dar de unde să ştii ce ar fi urmat?

„Şi la mine era destul de greu de intrat din cauza sticlelor!”

Dacă ne-am fi calificat, urma partida cu Brazilia şi aveam mai mulţi suspendaţi. V-ar fi fost teamă de acest joc?
Ştiu că aveam vreo-trei patru jucători suspendaţi, dar frică nu ne-a fost decât o singură dată, înainte de meciul cu Columbia, pentru că era toată acea publicitate favorabilă pentru ei, pronosticul lui Pele, marea aceea de suporteri ai lor, rezultatele incredibile obţinute înainte. După acea victorie am căpătat o încredere nebună în noi. Sunt sigur că împotriva Braziliei am fi putut juca de la egal la egal.

După ce aţi pierdut cu Suedia, aţi stat trei zile la New York. Băieţii spun că în cameră la Didi Prodan nu se mai putea intra, pentru că uşa era blocată de sticle.
Şi la mine era destul de greu de intrat…

Tot din cauza sticlelor?
Şi sticle, şi altele. Au fost cele mai grele trei zile. Nu am ieşit din camera de hotel. Eram terminat.

«Fir-ai al dracu, Prunea! Din cauza ta am divorţat!»

Aţi venit apoi în ţară şi aţi aterizat la Timişoara. E adevărat că n-ai vrut să cobori din avion de teamă să nu te linşeze lumea?
Da, e adevărat! La Timişoara n-am vrut să cobor, dar nu de frică, ci pentru că mă simţeam vinovat. Rămăsesem ultimul în avion. Nea Puiu m-a văzut şi a venit la mine: «Ce faci?». Eu îi zic: «Nu cobor!». Şi m-a luat cu forţa. Afară erau vreo 20 de mii de oameni. Când am auzit că îmi strigau numele, am simţit o uşurare.

Dar acum, după 20 de ani, mai ai sentimentul culpabilităţii? 
Da. Cum să nu-l am?!

Lumea n-a uitat mult timp acea gafă.
Da. Ţin minte că la un meci la Galaţi, imediat după acel turneu final, m-am dus în poartă şi a început unul să mă înjure dinaintea jocului: «Fir-ai al dracu, Prunea!, Lua-te-ar dracu, Prunea! Să-ţi fac, să-ţi dreg». Am crezut că am scăpat de el, dar după pauză s-a mutat la cealaltă peluză şi a continuat să mă înjure cum îi venea la gură. La un moment dat m-am întors şi am strigat la el: «Ce-ai, mă, cu mine? Lasă-mă măcar un minut». La care el îmi zice: «Fir-ai al dracu, Prunea, din cauza ta am divorţat!». Nu l-am întrebat de ce a divorţat din cauza mea, dar i-am zis: «Ai motiv serios, aşa că înjură-mă cât vrei!». Şi aşa a făcut!

A rămas amic cu doi ”duşmani”
”Vorbeam des la telefon cu Meola şi cu Lalas”

Florin Prunea n-a ţinut să-şi strângă prea multe amintiri din America, n-a făcut schimburi de tricouri, ci a preferat să strângă relaţiile de prietenie cu diverşi adversari. „Mai jucasem cu SUA şi prin 92, la Braşov, apoi şi într-un turneu în Hong-Kong. M-am împrietenit cu Tony Meola şi cu Lalas şi am ţinut mult timp. Vorbeam des la telefon cu ei. Mai ales cu Lalas după ce a venit în Italia (n.r. – a jucat la Padova)”, ne-a mai dezvăluit Florin Prunea.

„Vedeam o lume nouă, era o experienţă fantastică, dar ceea ce ne-a impresionat a fost altceva. Când ne-a pus nea Puiu o casetă cu ceea ce era în ţară după câte o victorie de-a noastră, ne dădeau lacrimile”.
Florin Prunea, fost internaţional

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Cum se distrau
Mergeau în cluburi îmbrăcaţi în trening!

Anghel Iordănescu era adeptul unei discipline de fier, dar nu mai era la fel de strict când jucătorii aveau program liber. „Multe dintre soţiile noastre au fost cu noi de la primul meci şi au stat până la cel cu Argentina, inclusiv. Aveam voie să ne vedem cu familia după jocuri, nu era o problemă. Fetiţa mea nu era născută atunci. Când am fost la Mondialul din Franţa, în 1998, avea un an şi când ne-am vopsit blonzi n-a vrut să mai vină la mine în braţe”, ne-a mai precizat Prunea. „Când am stat la Newport, înainte de turneul final, aveam aproape un club de muzică country. Ne duceam şi noi acolo, îmbrăcaţi în treningurile naţionalei, intram pe blat şi încercam să învăţăm să dansăm aşa ceva. Era prima dată când vedeam aşa ceva”, a încheiat Florin Prunea.

40 de selecţii a adunat Florin Prunea în perioada 1990-2001

Urmărește-ne pe Google News