ComenteazăÎmpărțită în șapte capitole, cartea spune întreaga poveste a Nadiei de dinainte de Revoluție, derulată sub ochii atenți ai Securității.
„Am știut că am fost urmărită, dar nu mi-am imaginat niciodată amploarea acestor acțiuni”, sună dezvăluirea gimnastei, care până la urmă a decis să lase totul în spate și să fugă din România, într-o noapte de noiembrie 1989, spre Ungaria, apoi spre Austria, ca într-un final să ajungă în Statele Unite ale Americii.
„Bătute uneori până la hemoragii nazale”
Dezvăluirile scoase la iveală de Olaru sunt de-a dreptul incredibile.
De exemplu, acesta arată publicului modul în care Securitatea era informată de cruzimea lui Bela Karolyi (pe atunci, în jurul vârstei de 35 de ani), antrenorul lotului național de gimnastică, dar nu reacționa în niciun fel. La lot, sportivele erau bătute şi jignite în mod repetat, susțin în declarații sursele Securității.
Informatoarea „Gheorghe Daniela” povestea, într-un raport din 1974: „Față de gimnaste a manifestat o atitudine de teroare și brutalitate care contravin(e) total cu principiile pedagogice, pentru care a avut o serie de reclamații din partea părinților. Fetele au fost bătute uneori până la hemoragii nazale sau pedepsite prin exerciții fizice până la epuizare”.
Observând că obișnuiește să bată peste cap gimnastele atunci când executau greșit, i-am atras atenția și indicat să renunțe la acest procedeu, deoarece este foarte dăunător și ar putea duce la pierderea capacității intelectuale.
Notă din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității:
„E păcat să strici mâncarea pe niște nesimțite”
Și informatorul „Dan” scoate la iveală detalii neștiute din perioada în care Nadia devenise deja un idol pentru români.
„Mama Nadiei mi-a citit dintr-un caiet intim al lui Nadia unde ea își însemna zilnic intimitățile. Din cele citite (…) reiese comportarea pe care a avut-o antrenorul Karolyi cu ele, jignirile, adresări ca: «sunteți niște vaci, proaste, educate prost de familie, nu sunteți bune de nimic». Mai mult decât atât, le bătea atunci când un antrenament nu-și ajungea ținta, găsindu-le vinovate. (…) Nu li se dădea alocația de masă integrală invocând că «e păcat să strici mâncarea pe niște nesimțite»”.
Chiar și oficiali ai statului înaintau rapoarte despre situația tensionată de la lot. Locotenent-colonelul Vasile Miriţă are o astfel de notă, prezentă și ea în dosarul „Corinei”, numele de cod dat Nadiei.
„În perioada 1974-1975, părinții gimnastelor au reclamat în scris la Federația de Gimnastică și verbal conducerii liceului cum că fiicele lor sunt bătute și jignite de Bela Karolyi prin cuvintele: «vacă, tâmpită, proastă, grasă, nespălată» și că le amenință cu diminuarea notei la purtare și înlăturarea lor din lot”.
„Gâscă beată, grăsimi plutitoare, imbecile”
Unul dintre cele mai grăitoare documente extrase din arhiva Securității este datat 3 decembrie 1977. Nu este vreun raport al unui agent, ci transcrierea unei discuții care a avut loc între Nadia Comăneci și Teodora Ungureanu, colega sa, cu doi jurnaliști din București. Cum apartamentul din Onești al familiei Comăneci era plin de microfoane, la dosar exista transcrierea dialogului.
Iar cele două gimnaste s-au destăinuit jurnaliștilor, referitor la comportamentul avut de antrenorul lor, Bela Karolyi. „Ne spunea cuvinte urâte. În toate felurile. Îmi zicea grasă”, spunea Nadia. „Parcă aș fi văduvă cu 15 copii după mine, gâscă beată”, a intervenit Teodora. Nadia: „Zicea grăsimi plutitoare”. „Imbecile!”, a completat Teodora.
Mai mult, în carte este inserată o notă a sursei „Lily”, care i-a prezentat căpitanului Nicolae Ilie incidentele de la o deplasare în străinătate a fetelor. Mai exact, în Spania, acolo unde Karolyi a avut din nou un comportament agresiv față de gimnaste.
„A lovit-o pe Nadia în timp ce făcea controlul greutății corporale și văzând că are 42,5 kg i-a mai spus că trebuie să slăbească 1 kg. Pe Teodora Ungureanu a lovit-o în timpul unui antrenament, când a greșit o figură, fapt ce a determinat-o să plângă 3 ore”, se arată în fila 339, din dosarul 13346, din arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
„Trebuie lăsate în **** mamei ei și luați copiii ăștia mai mici”
Pentru cruzimea de la lot, Ștefania Comăneci, mama Nadiei, l-a reclamat pe Karolyi tuturor șefilor CNEFS și ai federației, dar i-a adresat și o scrisoare lui Nicolae Ceaușescu. Același lucru l-au făcut și Nadia, și Teodora, doar că scrisoarea lor către dictator era anonimă. Ștefania apucase să primească și o audiență la Ceaușescu, dar întâlnirea s-a anulat, spre bucuria antrenorului, care fusese informat de oamenii săi de încredere.
După această amânare a audienței la Ceaușescu, Geza Pozsar – agentul „Nelu” – coregraful lotului olimpic de gimnastică, i-a telefonat lui Bela Karolyi: „Vai de capul meu, Bela! Trebuie lăsate în **** mamei ei și luați copiii ăștia mai mici. Nu ai probleme, nu ai dureri de cap”.
În comunism, viața Nadiei trebuia să curgă precum un desen liniar, marcată de conformism și previzibilă, dar mai ales trebuia să se afle sub un strict control care s-o oblige la supunere. Precum barele paralelelor inegale, care la prima vedere nu se intersectează niciodată, dar care se însoțesc una pe cealaltă concomitent și la nesfârșit, Securitatea a petrecut-o pe acest drum al destinului, uneori în taină, alteori la vedere, pentru a o supraveghea și a o influența fără întrerupere.
Stejărel Olaru, autorul cărții „Nadia și Securitatea”:
Acuzații și în America
Fugiți în America, soții Bela și Martha Karolyi și-au continuat cariera de antrenori și au deschis alături de Federația americană un centru de pregătire. Una dintre primele lor eleve americane a fost Mary Lou Retton, care a câştigat cinci medalii la JO din 1984, notează site-ul DigiSport, care relata și scandalul apărut în SUA în urma acuzațiilor lansate de mai multe gimnaste la adresa sistemului de pregătire al soților Karolyi. Iar printre acuzații se aflau: bătăi și înfometare.
CV NADIA COMĂNECI
- S-a născut pe 12 noiembrie 1961, la Onești;
- La Jocuri Olimpice: 5 medalii de aur – 3 la Montreal 1976, individual compus, paralele, bârnă, și două la Moscova 1980, bârnă și sol -, 3 medalii de argint și una de bronz;
- La Campionate Mondiale: două medalii de aur – Strasbourg 1978, bârnă, și Fort Worth 1979, echipe – două medalii de argint;
- La Campionate Europene: 9 medalii de aur – 4 la Skien 1977, individual compus, sărituri, paralele, bârnă, două la Praga 1977, individual compus, paralele, 3 la Copenhaga 1979, individual compus, sărituri, sol – două medalii de argint și una de bronz.
Nadia și Securitatea, publicată de Editura Epica, din București, costă 46 de lei.