Succesul istoric obţinut de Steaua pe 7 mai 1986, la Sevilla, a fost prevăzut de doi “nebuni”: Valentin Ceauşescu, “patronul” din umbră al “militarilor”, care le-a spus pronosticul său jucătorilor chiar din 1985, când, probabil, toţi l-au socotit “sărit de pe fix”. Al doilea îndrăzneţ a fost un necunoscut: somalezul Faruk Omar Taher, care a câştigat 3.800 de dolari după un pariu pus la Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite) înaintea finalei Cupei Campionilor Europeni dintre Steaua şi FC Barcelona (0-0, 2-0 după lovituri de departajare) cu colegii de muncă. Era un bilet de mână, fiindcă în ţările arabe casele de pariuri erau în trecut, ca şi acum, interzise. Aşa ceva au făcut şi cei care lucrau în Dubai în domeniul petrolului în capitala Emiratelor Arabe Unite, printre care se afla şi Faruk Omar.
Cine voia să vadă biletul, trebuia să-i dea o votcă!
Somalezul fugise în Yemen ca refugiat politic, apoi a ajuns să muncească în Emiratele Arabe Unite, unde s-a îmbogăţit cu acest pariu nebun. Suma reprezenta o avere pentru un somalez, care a crezut că e un semn şi s-a folosit de bani pentru a ajunge în România, via Franţa, Germania, Polonia şi Ungaria! Peste tot a stat ceva timp, dar aţa l-a tras spre România, unde a ajuns în 1991. Şi a început să ţină cu Steaua. S-a “stabilit” în centru, în Pasajul Victoria, muncea la o bodegă şi tot acolo îşi îneca amarul zi de zi.
Biletul cu pricina i-a adus şi alte beneficii, fiindcă îl arăta doar celor care erau dispuşi să-i facă cinste cu o vodkă. Povestea pariului necesita o altă “investiţie” în vodkă. “Faruk bea mai mult ca noi. Şi numai vodcă. Arăta biletul numai pentru o votcă. Şi îl ţinea cu două mâini când îl arăta”, spun prietenii de pahar din Piaţa Universităţii.
Faruk a murit “acum două luni, două luni şi ceva. Avea biletul câştigător în buzunar şi a fost îngropat cu el, ca să-l aibă şi pe lumea cealalată”, ne-au dezvăluit prietenii săi de pahar care se strâng în continuare la cârciumile din centrul Capitalei. Bodega “Mercur”, locul unde Faruk Omar arăta cel mai des biletul care-i schimbase viaţa, e închisă de ceva timp. Prietenii lui n-au părăsit zona şi n-au uitat povestea amicului pierdut recent.
Leşina la golurile Stelei!
Prietenii spun că Faruk a stat în ultima parte a vieţii cu chirie, undeva prin Berceni. Înainte fusese ţinut de milă şi de un pictor, Cristian Tarba. Ţinea cu Steaua ca un disperat, dar nu mergea pe stadion. “La un meci Steaua – Dinamo a leşinat când a dat gol echipa lui de suflet. A leşinat şi când ne-a dat gol Kennet Andersson, în meciul cu Suedia, de la Mondialul din America, din 1994. Atunci a venit salvarea şi l-a dus la spital, pentru că nu dădea semne că şi-ar reveni”, ne-a mai precizat un cunoscut al lui Faruk. Singura fotografie cu Faruk a fost făcută de către Cristian Tarba, pictorul care l-a ţinut o perioadă în gazdă. Africanul a fost imortalizat rupt de beat, în faţă la Casa Artei din Bucureşti.
52
de ani
avea Faruk Omar Taher în momentul decesului
Cum se paria acum 30 de ani:
“Puneai pariul la Bellu Ortodox şi luai banii de la Bellu Catolic”
În anii 80, în România nu existau case de pariuri, dar această activitate înflorea în “umbră”, aşa cum se întâmpla şi cu alte activităţi interzise. “Atunci, rromii organizau pariurile. Acestea se puneau la Cimitirul Bellu Ortodox, iar cine câştiga îşi lua banii de la Bellu Catolic”, ne-a dezvăluit Daniel Smeadă, unul dintre specialiştii din domeniul pariurilor. Tot în acei ani se practicau metode empirice care astăzi ar stârni râsul, cum ar fi “plicul cu ceas”. “Puneai biletul cu pronosticul într-un plic cu ceas, care nu putea fi deschis mai înainte de desfăşurarea evenimentului pe care se paria.
În Africa, mai ales în fostele colonii engleze, cum a fost şi Somalia, existau câteva case de pariuri din jurul anului 1940. În lumea arabă n-au existat şi sunt interzise şi astăzi, de aceea se paria pe hârtii de mână. Cota Stelei la câştigarea Cupei Campionilor Europeni cu un an înainte era cred de 500 la 1, iar înainte de finală undeva la 8 la 1”, ne-a mai precizat Daniel Smeadă.
”Nimeni nu ştie unde este îngropat Faruk. Probabil la Bellu, la groapa comună!”, fost prieten de pahar al lui Faruk.