ComenteazăDe ce se plâng fanii:
– de cenzură, făcând referire la controlarea mesajelor şi evacuarea celor care strigă anumite cuvinte;
– de obligaţiile exagerate ale spectatorilor, care sunt percheziţionaţi corporal.
În România, poţi să intri în clădirea guvernului, într-un tren, o gară, orice spaţiu aglomerat, o discotecă, o instanţă de judecată, o unitate de poliţie sau o unitate militară, fără a se efectua control corporal, dar nu poţi intra la un spectacol sportiv;
– interdicţia de a intra la evenimente sportive în stare de ebrietate. O persoană în stare de ebrietate poate intra la teatru, la film, la o expoziţie, într-o gară, oriunde, chiar şi într-un avion, dar nu pe un stadion. Constatarea acestei contravenţii se realizează prin apreciere pur subiectivă a jandarmilor şi este imposibil de determinat şi controlat pe căi obiective;
– de sancţiunile disproporţionate prevăzute în Legea 4, folosind ca exemplu faptul că pătrunderea pe gazon e sancţionată mai grav decât violarea de domiciliu. Încercarea de a intra pe arena sportivă fără bilet se sancţionează de câteva ori mai dur decât călătoria fără bilet pe tren sau decât intrarea la orice manifestare fără bilet. Purtarea unui fular peste faţă se sancţionează cu minim 500 de lei, mai mult decât cea mai mare parte a contravenţiilor rutiere, deşi fularul poate avea rolul de a proteja persoana de frig;
– de răspunderea colectivă, suporterii fiind amendaţi la grămadă pentru o torţă aruncată de unul dintre ei;
– de interdicţia pe stadioane, care nu se suspendă. În cazul contravenţiilor la legea circulaţiei publice sau la legea construcţiilor – plângerea contravenţională suspendă orice măsură de interdicţie ce a fost aplicată prin procesul verbal;
– materialele pirotehnice, folosite de spectatori pentru „colorarea” arenei şi care sunt interzise în ciuda faptului că nu prezintă nici un pericol real pentru vreun alt participant. Participarea spectatorilor la un spectacol sportiv nu este decât arareori pasiv, iar participarea activă transformă manifestarea sportivă într-un spectacol;
– legea este extrem de neclară în ceea ce priveşte obligaţiile forţelor de ordine, care nu au practic nici un fel de obligaţie de comportament, legea permiţând acestora să adopte orice fel de măsuri cred de cuviinţă;
– legea este redactată în termeni care ţin de un regim totalitar, lipsit de cele mai elementare drepturi şi libertăţi fundamentale. Primele articole ale legii indică necesitatea unui plan de intervenţie a jandarmeriei la orice manifestare sportivă, controlul a tot ce se întâmplă într-o arenă sportivă lăsat la îndemâna unor forţe militarizate ale statului;
– crearea prin lege a unei poliţii a spaţiului public – firma de pază plătită şi aflată sub controlul clubului organizator – şi dublarea acestei poliţii prin prezenţa jandarmilor scapă oricărei logici democratice;
– interdicţia de a aruncă cu obiecte. Orice fel de obiecte, potrivit legii. Inclusiv hârtie, papelitos sau alte obiecte care nu lezează pe nimeni. Teoretic, aruncarea unui avion de hârtie poate conduce la o sancţiune contravenţională, ceea ce este aberant;
– interdicţia de a provoca scandal sau de a participa la scandal este atât de neclar definitivă încât poate să însemne orice.