ComenteazăA fost o dată ca niciodată, că dacă n-ar fi existat ar fi fost poate mai bine. Cică pe vremea în care norii negri se abătuseră asupra plaiurilor mioritice se ridicase un magnific Palat de Sticlă care s-a umplut dintr-o simplă pasă greşită cu personaje de basm. Harap cu cazierul Alb a preluat şefia, pe motiv de ofsaid clar în care a fost semnalat omul căruia îi era promis regatul.
Cum slujbaşii legii n-au pregetat să-l arunce în temniţă pe favorit, Harap cu cazierul Alb a pus mâna pe regat, printr-o jonglerie exersată alături de cei însemnaţi cu stea pe umăr. Cum ai pocni din degete, eroul nostru din poveste şi-a strâns lângă el tovarăşii, cu toţii străini total de fenomen. În schimb, nişte fenomene.
Setilă a fost primul venit, urmat, rând pe rând, de Gerilă, Păsări-Lăţi-Lungilă şi Ochilă. Problemele în Paradis au apărut în momentul în care ultimul a pus pleoapa şi pe Flămânzilă. Acesta cutreiera de doi ani încheiaţi pădurile din nordul îndepărtat şi rece în căutarea hranei zilnice şi a acceptat cu mare bucurie să primească 500.000 de pâini mari şi albe pe an ca să-l slujească pe Harap cu cazierul Alb.
Flămânzilă a promis marea cu sarea de masă şi s-a jurat că îşi va conduce şefii la turneul organizat de împăratul Roş pe nesfârşitele sale moşii de la Răsărit. Apoi s-a aşezat comod la masă şi a început să facă ceea ce ştie el cel mai bine, adică să mănânce.
Flămânzilă a păpat în timp record toate pâinile şi a început să urle că vrea mai multă haleală, aducând regatul la sapă de lemn în timp record, lucru care, evident, a mâniat mulţimile. Disperat, Harap cu cazierul Alb s-a ascuns în pădurea cu alune, aşteptând cuminte, aşa cum învăţase el la şcoală, să treacă urgia şi să reintre apoi în scenă ca să-şi continue rolul.
Cum nici Setilă sau Ochilă n-au mai călcat prin Palatul de Sticlă de frica maselor, dar, mai ales, a … scaunelor proprii, Flămânzilă a continuat să terorizeze regatul. Mai întâi a mâncat calificarea la turneul împăratului Roș, apoi a înghiţit dintr-o îmbucătură statistica ineficacităţii stabilită cu 69 de ani în urmă şi a sfârşit ospăţul devorând un lot întreg de cârnaţi autohtoni ce se visau polonezi!
Flămânzilă nu se dă plecat din tărâmul de vis. Spânu, unica speranță
Toate astea în timp ce declara, între două înghițituri, că s-a îndrăgostit iremediabil de acest tărâm de vis și nu mai vrea să plece pentru toți banii arabilor. Într-o clipă de neatenție a nesătulului Flămânzilă a scăpat printr-o gaură din sistem piticul Statu-Palmă-Barbă-Cot care a încălecat pe-o şa şi-a fugit de mama focului să-l caute pe singurul ins din poveste capabil să taie fără milă în carne vie, teribilul Spân. Să sperăm că piticul Statu-Palmă-Barbă-Cot îl va găsi rapid pe Spân, altfel am pus-o cu toţii de mămăligă!
CITEȘTE ȘI: Gigi ante porTAS / OPINIE
Daum, Daum să-nălţăm! / OPINIE