Libertatea: La ce aparate poţi cuceri o medalie?
Flavius Koczi: La sol şi la sărituri, în principal, dar nici calul cu mânere nu este de neglijat. Nu uitaţi că în 2006, la Europenele de la Volos, am obţinut aur la acest aparat. Aşa că, nici calul nu-mi este indiferent.
Te temi de concurenţă?
Concurenţa va fi foarte mare. Iar la Olimpiadă va fi cel mai greu. Dar nu mă plâng! Pentru mine, importantă e medalia. Nu contează culoarea ei, atâta vreme cât e o medalie olimpică.
La ce te gândeşti înaintea unui concurs important?
Eu intru într-un concurs ca şi cum ar fi ultima competiţie la care particip! Gimnastica nu este un sport simplu. Prezintă multe riscuri de accidentare. Aşa că, în orice competiţie mare, trebuie să dai tot ceea ce ai mai bun, pentru că nu ştii dacă te vei mai putea întâlni cu o astfel de şansă.
A mai făcut înot
Cum sunt acele secunde de dinaintea execuţiei?
Atunci sunt foarte concentrat. În jurul meu nu mai există nimic. Nici măcar freamătul spectatorilor nu-l mai aud. După ce ridic mâna, semn că sunt gata să-mi încep exerciţiul, acolo sunt doar eu, Dumnezeu şi aparatul.
Ai emoţii?
Cine spune că nu are emoţii minte. Dar emoţiile se pot regla din interior. Totul ţine de un autocontrol. De cele mai multe ori, emoţiile te pot arunca în haos. În sala de antrenament poţi să fii foarte bun, iar într-o competiţie mare, dacă presiunea concursului te copleşeşte, rişti să strici tot.
Dacă nu ai fi făcut gimnastică, te-ai fi putut îndrepta spre un alt sport?
Poate că da! Am făcut înot, dar nu de performanţă. Cred că orice alt sport aş fi încercat tot către gimnastică mi-aş fi îndreptat paşii. E sportul care mi se potriveşte ca o mănuşă. La cei 1,62 de metri ai mei, cu 58 de kilograme, sunt aşa cum trebuie să fie un gimnast. Plus că, de-a lungul timpului, Dumnezeu m-a ferit şi de accidentări.
Are mult aur european
- 3 medalii de aur la Campionatele Europene
- 1 medalie de argint la Campionatele Mondiale